sarmalele reci, telefonul nu mai suna

telefonul nu mai suna. de mult nu m-a mai cautat. de mult n-a mai scos o vorba. m-a uitat intr-un abis tacut, fara de tipete sau dezmierdari, fara de muzica sau chiar tacerea implicita ce o intelegeam mai bine ca o mie de cuvinte.
il auzi ori ti se pare, insa nu mai e acelasi ca inainte. desi el suna necontenit, nu mai intinzi mana inspre el cu aceeasi ardoare ce te facea sa tresari la primul sunet.
nu te vezi cu ea de-o luna, doar in vis mereu ti-apare. ai uitat cum arata desi o visezi in fiecare seara, desi nu mai dormi de atunci.
ti-amintesti cand urci pe trepte cum urcai si-n alta seara si te-astepti sa te astepte dincolo de prag. si astepti. cel ce rabda, de-acum incolo, niciodata nu va mai primi, niciodata nu va mai gasi, niciodata nu va mai simti.
telefonul nu mai suna, dar iti suna-n amintire. amintirile, singurul tau viciu ce te mai tine in viata. singur mentii in viata tocmai ceea ce te omoara, incet, fara de dureri, insa fara de simtiri.
vocea ei din vremea buna, vocea ei la despartire, vocea ei ce n-ai mai recunoaste-o. vocea ei a devenit de mult un mit. deja vocea ei a devenit un sunet de fundal, ce te urmareste pretutindeni, insa nu il mai auzi.
ti-amintesti de ea pe strada. orice silueta este identica ei, insa niciuna. parca-ti nimereste-n cale de fiecare data cand iesi pe usa. dintr-o data alta fata seamana cu ea, amintind de ea.
ti-amintesti de vremea-n care erai doar tu si ea. nici c-ar mai fi putut exista altceva in afara voastra. ti-amintesti cand ea era iubita ta. ti-amintesti desi ai vrea sa uiti.
ti-amintesti cand era Soare, pentru voi stralucea in fiecare zi, fie ca erati unul langa altul sau nu.
ti-amintesti cand v-ati jurat ca voi nu va veti desparti vreodata. niciunul nu avea sa mai creada vreodata in ceva cu atat de multa convingere. niciunul nu avea sa mai creada vreodata.
dar acum cand va desparte o absurditate ce nu o credeati posibila, tot ce va unea odata pare cu atat mai puternic insa cu atat mai intangibil.
juramintele-s departe si la fel si atingerea, la fel de departe chiar si gandul unul catre altul. imposibile sunt toate caile si la fel si ea.
casa nu mai are viata. a devenit un mormant al sentimentelor. de fiecare data cand pleci le ascunzi sub pat. de fiecare data cand te intorci le cauti altundeva, incercand parca sa uiti unde le-ai ascuns, insa le gasesti iar si iar.
fara ea nu mai e vara. e innorat si frig si ceata. si inauntru si afara. te-ntrebi daca ea mai simte frigul.
ti-amintesti imbratisarea. glasul gustul si parfumul. inchizi ochii si-ti apara ea. te-ntrebi daca n-ar fi mai bine sa nu-i mai inchizi vreodata, sau poate sa nu-i mai deschizi.

inca te caut

inca te caut printre lumi straine
te caut cat mai departe de mine
nu te regasesc, desi te-am cautat
continuu printre ceturi te-am vanat
fata morgana a viselor incetosate
speranta a indraznirilor mele spulberate
inca te caut, desi nu te-am gasit
ai trecut prin visul meu ce-a fost odata
ai innegrit orice-as fi indraznit
as fi crezut dac-ai fi incercat
as fi crezut, iubire nesperata
as fi vrut, te-as fi iubit

lacrimi imaginare

vreau sa plang
lacrimi reci sa nu mai strang
vreau lacrimi sa curga
la picioare sa se scurga
amintiri uitate sa ajunga
vreau sa curga lacrimi insangerate
sa acopere orice pacate
sa curga lacrimi de iubire si de dor
sa curga lacrimi colorate pe covor
lacrimi secatuitului izvor
fiecare lacrima sa fie o-mpacare
fiecare picatura ce dispare
spargandu-se-n pamantul tare
pamantului sa-i fie alinare
sa aline setea de iertare
dar cum sa planga lacrimi de uitare
raman doar picaturi imaginare
pentru cel ce lacrimi nu mai are

singurul meu adevar

tragand infuzie de inspiratie rapida
ca animalul ce se zbate in corida
nestiind ce soarta voi gasi
traiesc tot ce inseamna a trai
desi licoarea 'ceasta insipida
are tendinta de-a ma amagi

chiar si acum trupul imi irosesc
crezand ca sunt in standardul lumesc
cu un picior in pragul tuturor
respirand mireasma lumilor
crezand ca asta-nseamna sa traiesc
crezand ca devin nemuritor

la orice ratiune am renuntat
orice gand mi-am imaginat
cu gandul ani departe am calatorit
tot ce am vrut singur mi-am oferit
am iubit si am indepartat
dar in final tot singur m-am gasit

sunt un fumator betiv de neintors
sunt un nimeni fara de folos
distrug orice in fata mea descopar
sunt raul fara de astampar
desi raman de-a pururi mincinos
acum scriu singurul meu adevar

atena mea

Atent, sa nu te fi patat
Te tin in mana, micul meu pacat
Eu sunt arhitectul tau netalentat
Nu sunt demn de a te fi pictat
Al tau artist ce-n ganduri te-a imaginat
Muritorul ce-n culoare te-a sculptat
Existi, desi eu doar ce te-am visat
Acum am inteles ce am creat

cosmarul sangelui

cosmar in ochii de copil neprihanit
ce n-a visat si inca n-a trait
cosmar in somnul cel mai linistit
al pruncului cel mai iubit
cosmar in viata celui ce nu s-a gasit
traind continuu purgatoriul nesfarsit
cosmar e totul ce s-a zamislit
din al sangelui extaz topit
cosmar din visul meu neinmplinit
ramane doar sangele meu racit
cosmar celui ce nu m-a intalnit
cosmarul sangelui ce l-a primit

neputincios

neputincios in fata propriei frici
mi-e frica sa nu raman aici
mi-e frica sa nu fi adormit
in universul ce de mult timp a murit
am murit si eu fara sa realizez
distrugandu-ma in loc sa ma creez
am disparut intr-un trecut intunecat
viitorul vis in urma m-a lasat

neputincios in fata noii provocari
nici providenta nu-mi mai cauta scapari
divinitatea-n mine niciodata n-a crezut
cum nici eu  sa cred vreodata n-am putut
ma uit cum trec momentele pe langa mine
asteptand momentul meu ce nu mai vine
realizand tarziu ca l-am scapat
ca timpul meu de mult s-a terminat

neputincios privesc intr-o oglinda
imi astept reflectia de mana sa ma prinda
sa ma plimbe-n vise nevisate
sa-mi redea sperante nesperate
insa vad reflectia cum moare
imi privesc speranta cum dispare
imi vad proriul chip gol si hidos
intr-o oglinda goala privesc neputincios

fiinte blestemate

omul de stiinta nebun a decedat
experimentul sau ciudat a explodat
incredibil cum destinul a lasat
experimentul viu si nevatamat

o inexplicabila forma de viata
in loc sa respire inhata
in loc sa mearga in fata
sare pe loc si ingheata

in chinuri groaznice agonizand
pe urmele necalcate mergand
fiara merge incontinuu urland
suferintele sale plangand

e suflet de om invelit in cenusa
e carpa-mpletita ca o papusa
o forma bizara si trista de viata
sangele cald si privirea de gheata

haotic zburand ca un muritor
plangand a sa durere si dor
blestemand a sa eterna sentinta
atata durere-ntr-o simpla fiinta

cuvinte folosite

ce sa scrii cand cuvintele nu sunt citite
se pierd in vistieria amintirilor uitate
in lumea veche a cuvintelor pierdute
cuvintele sunt scrise pentru-a fi gasite
iubite si pastrate pentru eternitate
repetate-n clipele mult prea tacute
cuvinte prea putine folosite
aceleasi cuvinte mereu gresite
multime de idei si ganduri
prea putine puse-n randuri
cuvinte ratacite-n minti ce-au adormit
cuvinte ce degeaba le-am gandit
in varful aceluiasi stilou tocit
zac aceleasi eterne cuvinte
cerneala lor de ceva vreme s-a racit
ramane doar sa le tin minte
rastalmacindu-le la infinit
aceleasi tocite cuvinte

destin

plutind in jurul unui gand incert
singur intr-un univers inert
incertitudinea universala te invaluie
iar alte intrebari ti se dezvaluie
in timp ce tu te-ntrebi de unde
atat de multa suferinta te patrunde

intr-ale lumii esti necunoscator
esti prea naiv si esti prea iubitor
mai ai pana sa gasesti
mai ai pana sa iubesti
iubirea cea adevarata
cum n-ai iubit vreodata

esti tanar si esti prea iubitor
esti simplu si esti prea muritor
astepti prea multe de la viata
dar viata nu te-nvata
esti prea tanar de la viata sa inveti
ai inca mult prea multe sa regreti

nu pot decat sa te previn
mai ai inca mult prea mult chin
mai ai prea multa suferinta
pentru simpla ta fiinta
mai ai prea mult suspin

si durere fara de alin

a opta zi

ceva pare sa se miste
liniste
se strecoara printre sunete ciudate
se zbate
o lumina se vede-n departare
dispare
o umbra pe pereti danseaza
ochii viseaza
mintea-mi este treaza
se indeparteaza
vedenie ce nelamurirea-mi simte
ma minte
oboseala rupe realitatea-n doua
afara ploua
acum spre nebunie ma impinge
afara ninge
gandurile nu se mai aduna
fulgera si tuna
realitatea nu o mai gasesc
innebunesc
ganduri fara rost nu mai suport
azi nu mai pot
drumuri fara de sfarsit
am obosit
zi de zi in mine ma zbat
tremur neincetat
se-aduna saptamanile si lunile
prea multe zile
da-mi o saptamana fara ganduri
de te induri
o saptamana cu o zi mai lunga
sa-mi ajunga
sapte zile minunate
undeva departe
apoi o zi somn linistit
vis fericit
azi trupul este mult prea greu
sunt om si eu
azi nu ma mai trezesc
ma odihnesc

fulgera si tuna

tuna si fulgera, fulgera si tuna
zgomotoase picaturi in geam se-aduna
ropotele pe acoperis rasuna
ai plecat sub ploaia cea nebuna
nu ti-a pasat de groaznica furtuna
nici vantul n-are cum sa te supuna

ai plecat luand ploile cu tine
de astazi ploaia tie-ti apartine
de ploua azi sau ploua maine
de ma asteapta doar zile senine
fiecare strop ce astazi nu mai vine
vine maine setea sa-mi aline

picaturile emana raze cristaline
razele se-arunca-n Soare impreuna
Soarele arunca inapoi raze depline
razboi in cer iar norii se razbuna
tu ai venit cu rasete adolescentine
iar in mine fulgera si tuna

uitarii

vreau o revelatie in visul ce inca n-am avut
un spirit bland, un intelept cu par carunt
sa-mi sopteasca adevarul ce nu l-am stiut
in reverie vreau realitatea s-o infrunt

vreau sa vad viitorul ce va fi trecut
sa-l gust si sa il simt in amanunt
sa regret ce n-am simtit si n-am stiut
sa reneg ceea ce inca nu sunt

vreau un corp in nemurire-nvaluit
un suflet nou, naiv, neprihanit
vreau o inima ce niciodata n-a iubit
vreau doi ochi ce inspre Soare n-au privit

vreau sa ma mint ca niciodata n-am mintit
vreau sa cred ca niciodata n-am iubit
vreau sa visez ca doar ce m-am trezit
vreau sa simt ca pana azi nu am trait
vreau sa uit

vant din aripi

vanturile bat din nou in frunze
curg prin ape si-ntre panze
curg in valuri ne-ncetate
lovind in crengi abandonate

vanturile vin iar cu putere
din batai de aripi in cadere
serafimi si heruvimi inaripati
ingeri pe pamant descalecati

vanturi calde parfumate
peste sloiuri inghetate
lacrimi murdare si seci
aduc vanturile reci

vanturile aduc astazi ploi
intuneric, apa si noroi
dar vanturile matura agale
tot ce le-a stat vreodata-n cale

vantu-n aripi albe moi
adus de ingeri inapoi
alunga norii intr-un suflu fin
descoperind un cer senin

luminile se sting

revenind la realitate nedumerit
nu reusesc sa mai accept
nu inteleg acest concept
ratiunea e de negasit

mi-am construit o realitate ireala
un vis din ratiune construit
din vointa pura faurit
din regret si din dorinta goala

luminile se sting seara de seara
in intuneric linistea apare
suflet meu gol ma doare
asteptand luminile s-apara

lumina e-n orice fiinta
asteptand sa se trezeasca
in realitatea nelumeasca
lumina este o dorinta

lumina astrilor apusi

atentia luminii tine de caldura
imprimand mereu cate-o arsura
fiecare rana ideile imi fura
corpul imi e invaluit de ura
simtirile si simturile imi dispar
paralizat de un raget amar
nu ma pot misca si n-am habar
de ce se-ntampla toate astea iar
mi-am ridicat un turn mult prea inalt
fara sa stiu de ce il mai gandesc
fara de ganduri ultimul meu salt
inspre irationalul nelumesc
mi-am incropit din multe ganduri
un castel cu varfu-n nori infipt
incerc acum ca-n multe alte randuri
sa ridic tot ce s-a prabusit
intr-un delir acum prea rational
ma-nvart ca un nebun printre supusi
traind pe ultimul lor val
lumina astrilor apusi
mi-am sapat adanca cicatrice
in carnea mintii de-altadata
acum nu poate sa ridice
aceasta gaura intunecata
vorbe n-are rost sa mai arunci
ce-a fost scris ramane spus
caci cu primul gand de-atunci
mi-am scris propriul apus

delirium tremens

invaluit in valuri de miraje
stau intins singur pe plaja
cuprins de-al zilei de maine miros
privind invizibile peisaje
atins de-a rasaritului vraja
invelit de eternul sau nor ploios

si m-am trezit iar singur tremurand
regasindu-ma cate putin pe rand
rearanjand fiecare simplu gand
efecte se-arata in curand

spiritul in eterna convalescenta
delirium tremens in esenta

plang privindu-ma plangand

repere se contopesc inspre nicaieri
trecut-au mult prea multe seri
prea multe zile de ieri
a fost prea scurta ziua de ieri

e prea lunga linistea seaca
in singuratate ma ineaca
astept linistea sa treaca
si ziua de azi nu mai pleaca

nu stiu ce am, nu stiu ce-am vrut
nu inteleg nimic din cele ce-au trecut
nu inteleg de ce si unde m-am pierdut
in goale cugetari raman tacut

in seri prea-ntunecate ma caiesc
cu picaturi de vin ma spovedesc
norilor de fum incet soptesc
sunt dator intr-un final sa ma trezesc

imi privesc reflectia plangand
lacrimile pe obraz curgand
podeaua cu amintiri pictand
plang privindu-ma plangand

steluta sus pe cer

Se vad in seara asta stele
Tacut, timid privesc spre ele
Ea zburda fara sa ma vada
Lasand o argintie coada
Un drum ce nu il pot citi
Tainic felul lor de-a fi
Astazi doar cerul pot privi

Sunt mii de stele-n departare
Urcand privirea spre oricare
Sunt toate prea stralucitoare

Privesc din cand in cand pe-ascuns
Evident, nici un raspuns

Caci cerul noptii ne desparte
Exista doua lumi aparte
Rabdarea cine sa o poarte ?

liniste, singuratate, fum de tigara si par

liniste, singuratate, fum de tigara si par
incerc in izolare durerea sa-mi acopar
incerc in singuratate sa ma descopar
ideile se intretin intr-un discurs naiv
ma plimb printre cuvinte ca orice betiv
liber sunt sa fug insa raman captiv
liber sunt sa ma arunc in golul meu
si cad, ma pravalesc si mor mereu, mereu
insa sunt doar un simplu semi-zeu
blestemat sa nu pot sa mor vreodata
insa nici nu pot sa-ntorc aceasta soarta
sunt prizonier in a mea viata blestemata
nemuritor in propriul iad schingiuitor
si nici plangerea, scrasnirea dintilor
si nici focul cel nestins, mistuitor
nu sunt pe masura viilor dureri
nu exista mai dureroase decaderi
decat a propriilor noastre poveri
pacatuiesc prin propria mea existenta
vicios marsaluiesc in propria-mi cadenta
sunt multumit de orice dependenta
suflete negraitoare slabe le iubesc
caci de graiul viu simt ca surzesc
in propriul fum singur ma incalzesc
singuratatea este ultimul refugiu
iar azi ascult al ei solfegiu
cantand un trist ultim elogiu

anmb

in completarea chestionarului despre ANMB

trecut-am printre invatati
pitici, batrani si disperati
gasit-am oameni obositi
deja de altii plictisiti

vazut-am toata lumea lor
privit-am din interior
si-acum regret si-acum suspin
vazand viitorul meu de chin

dupa ce veti fi citit
impertinentul ce-a-ndraznit
nu-mi pasa, stiu ca totul trece
luati un gat de apa rece

nu vreau insa sa va las
intrebandu-va fara de glas
ticnitul oare cine-o fi
uitati, aici ma veti gasi

in umbra norilor

ce-ai inceput printr-un sfarsit
o prea inca necoapta traire
o scanteie mica, o sclipire
un foc pe moarte nepornit
in infernul zilei cea de ieri
in tacerea focului oprit
in caderea gratioaselor sperante
in dizgratia lumestilor averi
te stingi acoperita de reci gloante
in calea amintirilor ce mor
inaintea diminetii te gasesc
iesind sfioasa la lumina
dar te-ascunzi in umbra umbrelor
caci acum umbrele te incalzesc
iar norii ti se-nchina
iar mie azi imi amintesc
acesti nori intunecati
ce vroiam sa uit dar am uitat
acesti nori nenorociti
acei ochi in mine cufundati
acest nor ce plange sacadat
acei ochi prea mult iubiti
acelasi nor nenorocit
acei ochi ce n-am uitat
norii plang iar amutiti
acei ochi ce s-au sfarsit

oda somnului si viselor

cat de mult acum doresc sa ma trezesc intr-un abur ametitor
si calm astept intr-un regret ce-mi bantuie in dormitor
iar voi, chiar voi, ce doar cantati asurzitor
cantand usor un cantec bland de-al vietii dor
plangand incet, razand fara regret un ras cuvantator
ma ascultati atenti si asteptati intr-un final sa mor
cu ultimul cuvant aruncat dinspre pamant vreau sa dobor
orice amintire stearsa vreau sa fie arsa, aruncata apelor
orice foc aprins in inimi deloc sa mai ador
caci eu sunt stins pe veci cuprins de golul noptilor
caci n-aveam somn cand asteptam placerea viselor
iar glasuri nemaiauzite la ore negre ale ceasurilor
imi alintau durerile arzandu-mi puterile gandurilor
chiar si acum cuprins de somn desprins de pielea paturilor
ascuns intr-un impuls nebun ma simt nemuritor
nu simt nimic, fata-mi ridic si multumesc cerurilor
multumesc pamantului si vantului si-ntr-un final fumurilor
dar dimineata ma trezesc in viata mea de muritor
tot eu nedemn de-al vietii semn asupra ochilor
neobosit cutreierand in gol, orbit de vraja ielelor
tot eu lucid, vrand sa ucid luciditatea zilelor
doar un pagan, un suflet span nepasator
tot eu, acelasi zeu, dar totusi simplu muritor

nimic nu am

penite grabite galopeaza pe panze gata scrise
se infig in carnea ideilor mele compromise
cu degetul ma-ndreapta catre caile promise
nu vad insa ce mai pot gasi intr-un sertar
golit de tot ce-a fost dar plin de-amar
golindu-se, umplandu-se cu suferinte iar si iar
de orice urma de speranta ma dezbrac
iar amintirile ce-am vrut sa uit acum imbrac
si raman in urma singur si sarac
de fiecare data mor mai dureros
in fata neiertatorului pluton al vietii scos
insa niciodata nu gasesc al gloantelor folos
nu sunt nimic, nimic in preajma mea
nimic sau tot, nu se va intampla
nimic nu am, nimic nu voi avea

dup-o noapte rece

dupa ce s-a stins si vantul
iar eu ma zbat in praf
dupa ce si-a spus cuvantul
ultimul scurt paragraf
al drumului intortocheat
ajungand intr-un tarziu
la final ingenuncheat
si bratu-mi cenusiu
intinzandu-se in gol
dupa drumul lung si greu
am plecat acum un secol
crezandu-ma un zeu
doar o noapte a trecut
doar o mana-n gol intinsa
doar un dor necunoscut
doar o viziune stinsa
doar un dor nestavilit
un gand ce inca doare
un altar nestapanit
inca de Soare

la multi ani

am fugit cu mintea prin trecut
pierzandu-ma de tot ce sa-ntamplat
crezand ca toate le-am visat
visand ca nu ne-am mai pierdut

am fugit de cruda realitate
ascultandu-mi inima strapunsa
tinand-o de lume ascunsa
lipsindu-ma de libertate

m-ai aruncat in hau intunecat
si poate nu ai vrut sa ma ranesti
dar neputand sa ma iubesti
in neputinta m-ai lasat

tu zilele ni le-ai grabit
in a iubirii cautare
lasandu-ma in disperare
fara regrete m-ai ranit

destinele s-au impletit
in cel mai frumos dans
in al destinului suspans
insa nu s-au unit

regretele la ceas tarziu
sunt insa de prisos
caci am cazut dizgratios
si terminat-am timpuriu

caci te-am iubit cu-adevarat
si nu te voi uita
si-mi pare rau c-a fost asa
si ca s-a terminat

am fugit pe langa tine-n gand
cu greu nu te-am chemat
cu bine te-am lasat
si m-am intors plangand, razand

si vor trece zile, ani
ramane-vor toate in spate
si cu-aceeasi sinceritate
cu bine, la multi ani

oare te-am visat ?

cred ca te-am visat si-as vrea
sa te mai visez o data
si iarasi as incerca
sa-mi amintesc de altadata
si iar te-as saruta
te-as saruta toata
de te-as mai visa

parca te-am visat aseara
nici nu-mi mai amintesc
si de-ar fi ultima oara
n-as vrea sa ma opresc
n-as vrea sa mai doara
sentimentul ce-l iubesc
n-as vrea sa dispara

oare te-am visat azi-noapte ?
oare ce s-a intamplat ?
oare cu acele soapte
durerea ti-am alinat ?
oare visele-mi sunt fapte?
iar noi inca n-am aflat?
de ce ma simt incatusat ?
te voi mai visa la noapte ?
si de ce m-ai sarutat ?
de ce oare te-am visat ?

dorinte

ingenuncheat in fata arcelor de preamarita durere
eliberez calea celor ce suferinta-mi cere
atatia ochi intrepatrunsi de ura ce nu ma privesc
asupra altor tot atat de multi ma irosesc

timpul pana zilele de ieri m-a asteptat
iar toate celelalte fara de mine au rabdat
astazi inaintea tuturor ce-n urma am lasat
sunt fara de mila-n taina judecat

am cautat iubirea-n ochii ce nu ma iubeau
dobandit-am nemurirea-n timp ce ma priveau
nu am privit in ochii ce-n mine rataceau
iar azi privind in gol eu singur stau

iar maine voi fi singurul care mai plange
privind cum ultima speranta mi se frange
simtind cum inspre resemnare ma impinge
dorind si eu dorinta de-a invinge

dorind si eu dorinta de-a dori
cand nimeni nu mai vrea a darui
o dorinta prea mult timp dorita
din pura mea dorinta plamadita

cand nu mai am pe ce ma sprijini
cand nu mai am nimic a dovedi
cand tot ce vreau este ceva sa vreau
imi prind dorinta-n palme si o iau

Soarele merge pe jos

o tigara, o pipa si-o cafea
in lipsa acelui ceva
sa ajung altundeva

un parfum cu aura misterioasa
atinge o amploare ce m-apasa
iar calea-i tot mai anevoioasa

o aroma cruda de pamant
atinge cerul prin al serii vant
se intinde spre deznodamant

Soarele se stinge-ntr-un amurg copilaros
stelele pe panza neagra se distreaza copios
luna goala se apleaca ceremonios

simturile imi dispar intr-un fum innecacios
fum ce imi danseaza-n fata languros
imi atinge pielea cu firu-i matasos

m-am pierdut prin gandurile propriului cosmos
in singuratate intunericul e tot mai dureros
iar noaptea se intinde peste mine monstruos

ieri a fost lumina in acest taram miraculos
acum invaluit in intunericul tendentios
pana maine Soarele merge pe jos

acelasi grai

in cautarea presupusei fericiri
cautand licoarea neganditei nemuriri
prin periculoase pamanturi pasind
in numele celor juste graind
cu inima in gol batand
pe taramul celor ce se vand
pe plaiuri de ganduri uitate
printre straini fara de libertate
suntem cosmar pentru al nostru vis
de bunavoie ne dam drumul in abis
avem in spate urme de credinta
si-n fata munti de neputinta
in aur ne spalam constiinta grea de pete
si in alcool stingem orice regrete
pasind prin focul cel de la sfarsit
intrebandu-ne cu ce-am gresit
graind cu voci si limbi necunoscute
urland unii la altii din morminte
caci calea fiecaruia e diferita
insa aceeasi limba trebuia graita
iubirea n-ar mai fi ajuns si ea pamant
de-am fi iubit cu totii acelasi cuvant

un sfat - dor de inocenta

noi nu-i observam decat pe cei care vrem noi sa ne iubeasca si nu si pe cei care ne iubesc cu adevarat. si apoi apare aceasta stare numita dezamagire si ne inchidem in noi.
si in plus o persoana, doua, trei, zece, nu ar trebui sa te aduca in starea asta. oamenii sunt rai si nu merita sa te consumi pentru ei.
in generala eram singurul baiat ce dadea martisoare tuturor fetelor, nu doar celor frumoase. . . acum nu mai dau.
imi e dor de inocenta si naivitate.

sunete in zbor
fulgere infipte-n gol
zbierete de dor
lacrimi pana la sol
zgomot infiorator
norii plang domol

cuvintele ce-ti sunt adresate
nu sunt nicicum adevarate
tine minte
sunt simple cuvinte
nu sunt juraminte
baga-ti in cap
si tine de cuvant
doar eu te scap
sa n-ajungi in pamant
cand altii te sapa
cand greutatile te-ngroapa

cand ploile sunt prea grele pe umerii tai goi
cand nu mai stii cum sa te-aduci inapoi
cand iti e dor de cum erai candva
doar un cuvant te mai poate salva
e simplu, doar o vorba buna
poate face pace prin furtuna

multumesc pentru o vorba buna

diurn cosmar, cu Soarele pe cer

"...atat de confuz. si atat de dezamagit de toate. bine ca nu m-am sinucis, tot e ceva. singura salvare acum mi-o gasesc in cinismul meu. pe zi ce trece sunt tot mai cinic si mai sceptic. tot ce-mi doresc e sa stau departe de ceilalti. n-au decat sa se manance intre ei. n-au decat sa se urasca si sa-si tina ranchiuna toata viata. dar pe mine sa ma lase dracu-n pace. sa nu ma mai calce-n picioare dintr-un motiv sau altul. EU AM NEVOIE DOAR DE CATIVA LEI IN BUZUNAR SI DE PUTINA DRAGOSTE SI MILA PENTRU SUFLETUL MEU"
(pedro juan gutierrez - animal tropical)

"Prea multe nopti albe si zile negre acum in viata ta
Si-ai vrea sa poti schimba ceva sa faci ceva sa fi altcineva,da'...
Cum p#1@ mea sa reusesti cand vezi ca nimic nu iese bine
si nu gasesti nici macar un gram de noroc in loc de drog pentru tine,vine
O noua zi,cine poate stii cum va fi dar tu nu mai speri
Cand vezi ca totu`i la fel incepi sa crezi ca si maine va fi ca ieri,ca si azi
si incepi sa`ti spui ca nu`ti pasa, doar ca sa
poti trece peste problemele care nu te mai lasa
si te apasa,cand acasa
Gasesti aceeasi atmosfera de kkt
Mata suparata tat`u beat
o sa te faca sa te simti vinovat
cand defapt,e vorba de bani si stii ca n`ajung
Ii porti degeaba`n gand
Asa e cand n`ai bani vrei bani,cand ai bani vrei mai mult
Pana cand sa te`ntrebi...pana cand sa`nduri pana cand sa tragi,sa bei,sa furi
Pana cand sa te trezesti dimineata si sa`ncepi sa`i injuri
Pe ceilalti care doar te condamna pentru ce faci
Cei dragi devin straini si nu`ti mai sunt apropiati
Acum pe fata vorbesc pe la spate,barfesc,Una zic si alta gandesc
Si doare sa vezi pe fetele lor acel zambet fals si pervers
Acest vers,t`il dedic,doar daca intelegi ce zic
Daca din tot ce ai,cel mai scump lucru nu costa nimic
Daca ai simtit intr'un timp,ca toata lumea te priveste
dar,toti trec pe langa tine si fiecare om te ocoleste
Este-o lume plina de rechini esti doar un peste
Tine minte'atunci cand vezi ca oriunde mergi te loveste

Aceleasi necazuri,kkturi...aceleasi porcarii
Te simti de parca ai trai mereu aceeasi zii si
Degeaba tot incerci sa scapi,nu poti sa fugi
De toate aceste ganduri ce`ti fac noptile prea lungi

Acum,cine te vede crede ca esti nebun,nervii tai incep sa cada
la pamant cand m'auzi ca`mi zic(taci) atunci cand vorbesti singur pe strada
Eu sunt,doar o voce,ai vrea dar nu poti sa ma alungi
si tot io te pun pe ganduri si i'ti fac noptile prea lungi
iar atunci-cand ai vrea sa dormi,macar sa atipesti te fac sa te gandesti
e greu cand nu gasesti pentru ce sa mai traiesti
Cand primesti,doar vesti proaste-si nimeni nu te intelege
Cand vezi ca femeia care a stat cu tine atat de mult vrea sa plece
pai de ce plm cum plm cat plm sa stea langa tine
cate suspine,nici ea nu mai crede cand spune ca totul va fi bine
Cand a fost bine,a fost cu tine
La greu,nu tine...te lasa
O alta tarfa proasta spune "Destul" si pleaca acasa
Tu spui "lasa,va trece tot"dar se intamplat iarasi
atatea faze de kkt din partea falsilor tovarasi
vezi ca,toti din jurul tau sunt plini de venin
tu plin de chin intr'un declin deplin mai ai doar un suspin
mai vin oare fratioare,multe zile amare
ai fi vrut un alt scenariu pentru filmul vietii tale
si'o raza de soare care
sa'ti arate alta cale,dar speranta moare
doare din ce in ce mai tare
si cu toate ca poate stii ca tre' sa le uiti pe toate
te gandesti mereu de ce oriunde dai,dai numai de:

Aceleasi necazuri,kkturi...aceleasi porcarii
Te simti de parca ai trai mereu aceeasi zii si
Degeaba tot incerci sa scapi,nu poti sa fugi
De toate aceste ganduri ce`ti fac noptile prea lungï"
(nimeni altu' - nopti prea lungi)

acum intr-o nota mai personala, versurile de rigoare, proprii

cate nopti nedormite crezi ca poti sa mai suporti
cand sufletul la vedere pe piept il porti ?
cand de fapt eu dorm cu Soarele pe cer
sperand ca pot face mai mult decat sa sper
crezand ca singur eu nu pot trai
dar nici cu voi nu pot convietui
iar nici in timpul treazului meu diurn cosmar
nu pot trai acest etern vis intunecat si-amar
cum pot in ochi de piatra mincinosi sa mai privesc ?
cum sa pot cu inima de piatra sa ma mai iubesc ?
cand toate foile cu ganduri scrise ma-ncoltesc
intinde-mi doar o mana ca sa ma trezesc
un cuvant la suflet sa-mi ajunga
dupa inca o noapte prea lunga
(scrisa dupa inca o noapte prea lunga)

prin ochii mei

prin ochii mei patati de propriile lacrimi
apar picaturi de ceata inrosite
apar trairi de viata inrobite
apar iubiri si vieti nereusite
prin ochi mei indurerati de patimi

prin ochii mei imbatraniti de viata
apar pe rand doar ca sa dispara
cate-o intamplare fiecare mai bizara
dispar apoi ca sa se-ntoarca iara
prin ochii mei orbiti de foc si ceata

prin ochii mei nu vreau sa mai traiesc
apar cosmarele ce le gandesc
dispar dorintele ce le nutresc
dispar si visele ce m-amagesc
prin ochii mei nu pot sa mai privesc

prin ochii altcuiva de as privi
doi ochi mai buni si mai naivi
iar lacrimile nu s-ar mai ivi
doi ochi ce n-ar mai fi captivi
doi ochi ce mi s-ar potrivi

prin ochii mei ce nu mai vad culori
sa nu privesti, sa nu visezi comori
prin ochii de lumina cersetori
sa nu privesti la stele, nici la flori
ochii mei doar in pamant sa ii cobori

teoria fortelor abstracte

ca sa nu lungim vorba luam doua asa zise mituri.
se spune ca o pisica va ateriza mereu in picioare.
se spune ca o felie de paine unsa cu unt va ateriza mereu cu untul pe podea.
propunem o situatie.
legam felia de paine pe spatele pisicii, cu partea unsa in sus si presupunem ca se afla in cadere.
necunoscand fortele ce duc la cele doua evenimente, le vom numi forte abstracte, 1 pentru pisica si 2 pentru felie.


considerand fortele abstracte 1 si 2 de valori diferite, va rezulta :


a) respectand legile mitului pisicii, aceasta va ateriza in picoare, insa cu felia de paine cu untul in sus.
b) respectand legile mitului feliei cu unt, felia va ateriza cu untul in jos, insa pisica cu picioarele in sus.

caz particular

consideram :  forta abstracta 1 = forta abstracta 2

a) nucleul antigravitational
ansamblul format din cele 2 obiecte se va opri in aer. deasupra pamantului, levitand
b) gaura neagra
ansamblul format din cele 2 obiecte se va opri in aer. deasupra pamantului, levitand si rotindu-se. viteza de rotatie va creste incontinuu pana ce nucleul va forma o gaura neagra inghitind intregul univers
c) big bang
ansamblul format din cele 2 obiecte se va opri in aer, pentru ca apoi coliziunea celor doua forte sa provoace o explozie de proportii nemaivazute, distrugand intregul univers

d) small bang, dar cu fas
ansamblul format din cele 2 obiecte se va opri in aer, pentru ca apoi coliziunea celor doua forte sa provoace o implozie, rezultand dezintegrarea, evaporarea, demolecularizarea si implicit disparitia ansamblului
e) calul troian

ansamblul format din cele 2 obiecte se va opri in aer, pentru ca apoi coliziunea celor doua forte sa deschida o poarta catre o dimensiune paralela ce va inghite cele doua corpuri, scuipandu-le apoi inapoi transformate intr-un singur corp, ce va ateriza pe pamant ghidat de legi ale fizicii necunoscute inca noua. noul corp nu va avea nici cap nici coada, nici fata nici spate, nu va avea forma, masa sau proprietati descriptibile cu ajutorul intelegerii umane. noua entitate abstracta va aduce pacea pe pamant si iubirea intre oameni, va sfarsi razboaiele, foametea mondiala si incalzirea globala, dupa care va incepe sa creasca si sa se divida in multe pisici de paine ce vor devora specia umana, cu unt desigur.

cearta-ma, iarta-ma

din zambet in zambet levitezi
vrand si tu poate sa-l crezi
cu lumina ta sa-l inzestrezi
prin puterea ta sa il creezi
in iubire sincera te-mbraci
vesmant cu care ma ataci
vrand sa ma impaci
dupa care iar ma certi
dar nu poti sa nu ma ierti

iubirea la durere ne injuga
durerea in nestire ne arunca
fugind apoi ca o naluca
traim si ne iubim pe fuga
ducem un amor de anduranta
o lupta fara de speranta
traim in nesiguranta
traim fara sa simtim
traim doar ca sa traim

unul intru altul existam
existand doar ca sa ne visam
reciproc in vise ne vanam
ne lovim doar ca sa ne iertam
ne certam doar ca sa ne iubim
ne iubim doar ca sa ne lovim
ne lovim fara sa gandim
stiu ca merit astazi sa ma certi
stiu ca vreau ca maine sa ma ierti

tot mai viu

zilele se-ascund pe dupa nopti
si merg prin ceata
de lumina ochii mei sunt rupti
nu vad in fata

nu am cum sa ma opresc
si-acum alerg
picaturi de piatra ma lovesc
usor le sterg

inca un obstacol de netrecut
vreau sa il sar
fiecare un nou inceput
si iar si iar

fiecare zi altfel m-ajuta
apoi trece
dar imi bate pielea tot mai sluta
tot mai rece

dar in fiecare zi invat sa fiu
si tot adun
in fiecare zi sunt tot mai viu
si tot mai bun

cantec de ploaie

din nori in alb patati
curg picaturile acestei ploi
la geam stam amandoi
privind ploaia, tacuti, uscati

o raza de lumina scapa
reflectandu-se in frunzele plouate
buzele noastre uscate
cu dulce Soare ne adapa

o conversatie din scurt taiata
ne trezeste brusc la realitate
s-au stins si frunzele uscate
si te vad in fata mea, plouata

aici in fata mea, doar noi
sa iti ating pe fata stropii
buzele sa iti apropii
sa-ti strang umerii goi

sa te ridic de mijloc
sa te apas cu greutate
lasandu-te pe spate
iubindu-ne cu foc

sa ne trezim in zbor
plini de pasiune
intr-o alta dimensiune
dormind pe un alb nor

sa ne trezim in alta lume
in care doar noi existam
in voia vantului sa ne lasam
lasand ploaia sa ne consume

incep sa se ridice aburi
iar noi incet sa disparem
desi nici noi nu vrem
suntem doar doua picaturi

dar acest moment ramane-ntiparit
in umbra norilor de azi
iar noi ca si norii nomazi
pe alta frunza ne vom fi gasit

dragoste cu forta

musca-ma de mana cu care te ating
iar eu cu cealalta mana te imping
saruta-ma cu buzele lipsite de caldura
iubeste-ma cu pasiune si cu ura
arata-mi cat de mult azi ti-am lipsit
si spune-mi cat de mult m-ai fi iubit
iar eu te voi salta pe loc in fata mea
spre a te distruge si a te ierta
loveste-ma cu o privire fara de regret
apoi apropie-te, iar, incet
eu te primesc cu bratele deschise
tinand in taina palmele inchise
asteptand atent sa te strivesc
cand ochii tai figura mea privesc
apoi luptam o lupta fara de onoare
lovindu-ne neincetat cu disperare
iubind cu forta fara de pacat

lovind cu dragoste neincetat
tu azi ma ierti dar maine vei uita
eu azi te cred dar maine va schimba
tot ce in tine azi am descoperit
caci maine vei uita ca m-ai iubit
iar maine doi necunoscuti noi ne vom intalni
spre mirarea tuturor ce vor privi
nestiind ce-nseamna a iubi

frica de moarte

iti este frica de moarte ?
noaptea-n cruda ta singuratate
printre visele multe desarte
printre noptile ce vor mai veni
la fel in fiecare vom mai suferi
de mine-n fiecare zi te vei lipsi
de frica mortii fara vreo culoare
in fata intunericului ce apare
trupul meu dispare-n departare
visul tau se zbate-n mediocritate
printre alte vise spulberate
peste ani ce lasa rani pe al meu spate
dorul astazi iar te copleseste
in timp ce gandul tau ma ocoleste
iar nesiguranta-n mine creste
te rog sa imi scrii numele-ntr-o carte
ca uitarea sa-mi fie departe
sa nu-mi mai fie frica nici de moarte

si pe mine

si pe mine ma dor toate
impingandu-ma inspre tacere
lasandu-ma fara putere
caci mainile-mi sunt cioate
picioarele taiate
si visele mizere

si pe mine a cazut
in aceeasi zi nefasta
aceeasi grea napasta
fara sa ma fi durut
de la inceput

si pe mine m-au atins
lacrimile noastre fara de temei
cand peste astri ne-am intins
si ne-am pierdut prin ei

si pe mine m-au pierdut
gandurile bune de demult
de cand nu mai pot sa te ascult

si pe mine simt ca ma omoara
lipsa ta-n aceasta seara

raman

trei patruzeci si sase
iarna bate peste case
vantul fura somnul meu
capu-mi este tot mai greu
pleoapele mi se sfarama
alcoolul ma darama
fumul in fata mea oarba
prelungeste noaptea alba
prelungite ore goale
zboara-n gandurile tale
zboara-n libera cadere
cazand fara sa spere
trei cincizeci si sapte
gandurile acum sunt soapte
sticla zace neajutorata
inca plina, insa dezbracata
inca mai am timp sa cred
spre usa ma reped
o tigara imi aprind
in oglinda ma surprind
ma intorc sa ma privesc
dar nu ma mai iubesc
patru zero sase
liniste prin case
cinci suflete obosite
multe alte patimite
doar un suflet nedormit
un singur suflet neiubit
un singur corp ne-nsufletit
arde timpul de nestavilit
fara vreo lumina
urla in surdina
tipa, plange si se zbate
caci mai mult nu poate
patru douazeci
raman aici pe veci
fara de stapan
raman

unde esti acum sa ma iubesti ?

zilele fara de numar zboara
fetele fara de nume tresara
timpul dincolo de ceasuri ma omoara
gandul fara tinta fuge iara

tu fara de ochi ce ma privesti
fara sa stii ce imi oferi
fara sa vrei sa ma iubesti
nici macar nu stii ce-mi ceri

nici macar nu stiu ce eu imi cer
umblu liber fara libertate
zbor de ne-nteles cu tot in spate
si ma tarasc prin viata prizonier

singur la aceeasi masa putrezita
aceeasi vesnica privire-n gol pierduta
aceeasi rutina ce viata imita
o viata ce nu merita traita

intr-o zi ce nu se mai termina
un gand deodata iese din rutina
o amintire-n jur face lumina
dar moare fara de vreo vina

amintirea unei morti subite
multe ganduri neimpartasite
multele priviri cuminti
multe sarutari fierbinti

unde esti acum sa ma alinti ?
cu o privire sa ma linistesti
sa nu imi ies din minti
unde esti acum sa ma iubesti ?

in amintirea mea totusi persisti
spuneai ca pentru mine tu existi
spuneai ca pentru mine tu traiesti
unde esti acum sa ma iubesti ?

de ce tu al tau Soare ai uitat ?
de ce in intuneric m-ai lasat ?
de ce tocmai acum ma parasesti ?
unde esti acum sa ma iubesti ?

iar acum un Soare nou nascut
atinge speriat alt inceput
unde esti acum sa-l incalzesti ?
unde esti acum sa ma iubesti ?

singur eu aici in frig ma zbat
iar pe tine frigul te-a iertat
unde esti acum sa ma-ncalzesti ?
unde esti acum sa ma iubesti ?

azi Soarele ridica raze subtiri
ce incalzit-au multe reci iubiri
ramane-va pe cer o vesnicie
sa incalzeasca ultima iubire vie

din cand in cand

sentimente superficiale se strofoaca
in piept plamanii imi provoaca
in mine sufletul se-nneaca

in retorice-ntrebari ma zbat
n-am nici un raspuns de dat
n-am decat un zambet suparat

n-am decat un singuratic gand
pierdut printre idei cantand
printre ploi plangand cazand

in al ploii luciu cald
prin finul zapezii fald
dezamagit ma scald

mintea-mi sura argintie
pierduta toata-n reverie
din cand in cand mai reinvie

din cand in cand ma mai trezesc
gasesc un trup sa-l incalzesc
din cand in cand sa simt ca mai traiesc

intamplare

as vrea sa stai
as vrea sa-mi dai
as vrea sa spui
in fata sa-mi pui

tot ce tu speri
tot ce nu ai
ce vrei sa-mi ceri
dar doar sperai

ca voi putea
ca iti voi da
ca-mi pare rau
ca sunt un rau

sunt un ateu
dar tu nu vezi
nu vrei sa crezi
ca sunt doar eu

tu ma iubesti
dar nu cersesti
a mea iubire
nu-i a ta fire

tu nu vrei
in ciuda mastii
printre atei
sa te imprastii

sa te confunzi
in a mea fire
sa te infunzi
doar din iubire

eu te conving
eu te inving
eu sunt doar rau
dar sunt al tau

tu vei spera
sa fii a mea
asa va fi
te voi iubi

vom exista
de-a pururea
ne vom opri
si vom muri

am terminat
si am uitat
ce mi-ai cerut
tot ce-am putut

ma vei ierta
ne vom uita
dar intr-o zi
ne vom gasi
ne vom privi
ne vom iubi

confuzie

confuzie pe taramul portilor inchise
in amintirea celor de nedescris
in calmul tuturor celor nespuse
o poarta scartaind timid mi s-a deschis
cu priviri scanteietoare si precise
privesc acest taram parca din vis

confuzie printre ideile de-atunci
si amintirile ce mi se contopesc
infuzie de dragoste ce ma arunci
cu lacrimi ce de sus ma tot stropesc
tu ce inspre cer imi dai un branci
in fata ta eu ignorant m-opresc

confuzie in spatele acestei rugi
incerc sa inteleg de ce ti-e teama
cand plang in fata ta sa-ncepi sa plangi
sperand ca nu stiu cine ma cheama
stiind ca nu mai ai unde sa fugi
suntem captivi in a iubirii drama

de ce visele imi furi ?

ma-ntreb de ce vrea mana-mi sa te stranga
atent iti caut ochii sa nu planga
ma tem sa nu cumva sa te ranesc
din viata-mi intr-o zi sa te gonesc
de ce imi invadezi visele-n noapte ?
de ce gandurile-mi raman doar soapte ?
de ce cuvintele-mi rasuna goale ?
de ce lipsa ta ma doare ?
de ce soaptele in gol rasuna ?
linistea din mine se razbuna
in timp ce sentimentele se-aduna
cu razbunare fulgera si tuna
de ce somnul nu mai are rost ?
neplatindu-mi al odihnei cost
caci tu esti somnul ce ma odihneste
in fata careia visul paleste
de ce visele imi furi ?
aruncand in ale noptilor calduri
in ale noptilor singuratati
cel ce-am fost aici atatea dati
de ce visele eu le-am uitat ?
de ce singur m-ai lasat ?
in somnul meu cel deformat
cand tot pe tine te-am visat
de ce somnul nu-i de-ajuns ?
sa uit de-al lipsei tale plans
nu stiu ce vreau sau ce am vrut
astept in zori al tau sarut