cantec de ploaie

din nori in alb patati
curg picaturile acestei ploi
la geam stam amandoi
privind ploaia, tacuti, uscati

o raza de lumina scapa
reflectandu-se in frunzele plouate
buzele noastre uscate
cu dulce Soare ne adapa

o conversatie din scurt taiata
ne trezeste brusc la realitate
s-au stins si frunzele uscate
si te vad in fata mea, plouata

aici in fata mea, doar noi
sa iti ating pe fata stropii
buzele sa iti apropii
sa-ti strang umerii goi

sa te ridic de mijloc
sa te apas cu greutate
lasandu-te pe spate
iubindu-ne cu foc

sa ne trezim in zbor
plini de pasiune
intr-o alta dimensiune
dormind pe un alb nor

sa ne trezim in alta lume
in care doar noi existam
in voia vantului sa ne lasam
lasand ploaia sa ne consume

incep sa se ridice aburi
iar noi incet sa disparem
desi nici noi nu vrem
suntem doar doua picaturi

dar acest moment ramane-ntiparit
in umbra norilor de azi
iar noi ca si norii nomazi
pe alta frunza ne vom fi gasit

dragoste cu forta

musca-ma de mana cu care te ating
iar eu cu cealalta mana te imping
saruta-ma cu buzele lipsite de caldura
iubeste-ma cu pasiune si cu ura
arata-mi cat de mult azi ti-am lipsit
si spune-mi cat de mult m-ai fi iubit
iar eu te voi salta pe loc in fata mea
spre a te distruge si a te ierta
loveste-ma cu o privire fara de regret
apoi apropie-te, iar, incet
eu te primesc cu bratele deschise
tinand in taina palmele inchise
asteptand atent sa te strivesc
cand ochii tai figura mea privesc
apoi luptam o lupta fara de onoare
lovindu-ne neincetat cu disperare
iubind cu forta fara de pacat

lovind cu dragoste neincetat
tu azi ma ierti dar maine vei uita
eu azi te cred dar maine va schimba
tot ce in tine azi am descoperit
caci maine vei uita ca m-ai iubit
iar maine doi necunoscuti noi ne vom intalni
spre mirarea tuturor ce vor privi
nestiind ce-nseamna a iubi

frica de moarte

iti este frica de moarte ?
noaptea-n cruda ta singuratate
printre visele multe desarte
printre noptile ce vor mai veni
la fel in fiecare vom mai suferi
de mine-n fiecare zi te vei lipsi
de frica mortii fara vreo culoare
in fata intunericului ce apare
trupul meu dispare-n departare
visul tau se zbate-n mediocritate
printre alte vise spulberate
peste ani ce lasa rani pe al meu spate
dorul astazi iar te copleseste
in timp ce gandul tau ma ocoleste
iar nesiguranta-n mine creste
te rog sa imi scrii numele-ntr-o carte
ca uitarea sa-mi fie departe
sa nu-mi mai fie frica nici de moarte

si pe mine

si pe mine ma dor toate
impingandu-ma inspre tacere
lasandu-ma fara putere
caci mainile-mi sunt cioate
picioarele taiate
si visele mizere

si pe mine a cazut
in aceeasi zi nefasta
aceeasi grea napasta
fara sa ma fi durut
de la inceput

si pe mine m-au atins
lacrimile noastre fara de temei
cand peste astri ne-am intins
si ne-am pierdut prin ei

si pe mine m-au pierdut
gandurile bune de demult
de cand nu mai pot sa te ascult

si pe mine simt ca ma omoara
lipsa ta-n aceasta seara

raman

trei patruzeci si sase
iarna bate peste case
vantul fura somnul meu
capu-mi este tot mai greu
pleoapele mi se sfarama
alcoolul ma darama
fumul in fata mea oarba
prelungeste noaptea alba
prelungite ore goale
zboara-n gandurile tale
zboara-n libera cadere
cazand fara sa spere
trei cincizeci si sapte
gandurile acum sunt soapte
sticla zace neajutorata
inca plina, insa dezbracata
inca mai am timp sa cred
spre usa ma reped
o tigara imi aprind
in oglinda ma surprind
ma intorc sa ma privesc
dar nu ma mai iubesc
patru zero sase
liniste prin case
cinci suflete obosite
multe alte patimite
doar un suflet nedormit
un singur suflet neiubit
un singur corp ne-nsufletit
arde timpul de nestavilit
fara vreo lumina
urla in surdina
tipa, plange si se zbate
caci mai mult nu poate
patru douazeci
raman aici pe veci
fara de stapan
raman

unde esti acum sa ma iubesti ?

zilele fara de numar zboara
fetele fara de nume tresara
timpul dincolo de ceasuri ma omoara
gandul fara tinta fuge iara

tu fara de ochi ce ma privesti
fara sa stii ce imi oferi
fara sa vrei sa ma iubesti
nici macar nu stii ce-mi ceri

nici macar nu stiu ce eu imi cer
umblu liber fara libertate
zbor de ne-nteles cu tot in spate
si ma tarasc prin viata prizonier

singur la aceeasi masa putrezita
aceeasi vesnica privire-n gol pierduta
aceeasi rutina ce viata imita
o viata ce nu merita traita

intr-o zi ce nu se mai termina
un gand deodata iese din rutina
o amintire-n jur face lumina
dar moare fara de vreo vina

amintirea unei morti subite
multe ganduri neimpartasite
multele priviri cuminti
multe sarutari fierbinti

unde esti acum sa ma alinti ?
cu o privire sa ma linistesti
sa nu imi ies din minti
unde esti acum sa ma iubesti ?

in amintirea mea totusi persisti
spuneai ca pentru mine tu existi
spuneai ca pentru mine tu traiesti
unde esti acum sa ma iubesti ?

de ce tu al tau Soare ai uitat ?
de ce in intuneric m-ai lasat ?
de ce tocmai acum ma parasesti ?
unde esti acum sa ma iubesti ?

iar acum un Soare nou nascut
atinge speriat alt inceput
unde esti acum sa-l incalzesti ?
unde esti acum sa ma iubesti ?

singur eu aici in frig ma zbat
iar pe tine frigul te-a iertat
unde esti acum sa ma-ncalzesti ?
unde esti acum sa ma iubesti ?

azi Soarele ridica raze subtiri
ce incalzit-au multe reci iubiri
ramane-va pe cer o vesnicie
sa incalzeasca ultima iubire vie

din cand in cand

sentimente superficiale se strofoaca
in piept plamanii imi provoaca
in mine sufletul se-nneaca

in retorice-ntrebari ma zbat
n-am nici un raspuns de dat
n-am decat un zambet suparat

n-am decat un singuratic gand
pierdut printre idei cantand
printre ploi plangand cazand

in al ploii luciu cald
prin finul zapezii fald
dezamagit ma scald

mintea-mi sura argintie
pierduta toata-n reverie
din cand in cand mai reinvie

din cand in cand ma mai trezesc
gasesc un trup sa-l incalzesc
din cand in cand sa simt ca mai traiesc

intamplare

as vrea sa stai
as vrea sa-mi dai
as vrea sa spui
in fata sa-mi pui

tot ce tu speri
tot ce nu ai
ce vrei sa-mi ceri
dar doar sperai

ca voi putea
ca iti voi da
ca-mi pare rau
ca sunt un rau

sunt un ateu
dar tu nu vezi
nu vrei sa crezi
ca sunt doar eu

tu ma iubesti
dar nu cersesti
a mea iubire
nu-i a ta fire

tu nu vrei
in ciuda mastii
printre atei
sa te imprastii

sa te confunzi
in a mea fire
sa te infunzi
doar din iubire

eu te conving
eu te inving
eu sunt doar rau
dar sunt al tau

tu vei spera
sa fii a mea
asa va fi
te voi iubi

vom exista
de-a pururea
ne vom opri
si vom muri

am terminat
si am uitat
ce mi-ai cerut
tot ce-am putut

ma vei ierta
ne vom uita
dar intr-o zi
ne vom gasi
ne vom privi
ne vom iubi

confuzie

confuzie pe taramul portilor inchise
in amintirea celor de nedescris
in calmul tuturor celor nespuse
o poarta scartaind timid mi s-a deschis
cu priviri scanteietoare si precise
privesc acest taram parca din vis

confuzie printre ideile de-atunci
si amintirile ce mi se contopesc
infuzie de dragoste ce ma arunci
cu lacrimi ce de sus ma tot stropesc
tu ce inspre cer imi dai un branci
in fata ta eu ignorant m-opresc

confuzie in spatele acestei rugi
incerc sa inteleg de ce ti-e teama
cand plang in fata ta sa-ncepi sa plangi
sperand ca nu stiu cine ma cheama
stiind ca nu mai ai unde sa fugi
suntem captivi in a iubirii drama

de ce visele imi furi ?

ma-ntreb de ce vrea mana-mi sa te stranga
atent iti caut ochii sa nu planga
ma tem sa nu cumva sa te ranesc
din viata-mi intr-o zi sa te gonesc
de ce imi invadezi visele-n noapte ?
de ce gandurile-mi raman doar soapte ?
de ce cuvintele-mi rasuna goale ?
de ce lipsa ta ma doare ?
de ce soaptele in gol rasuna ?
linistea din mine se razbuna
in timp ce sentimentele se-aduna
cu razbunare fulgera si tuna
de ce somnul nu mai are rost ?
neplatindu-mi al odihnei cost
caci tu esti somnul ce ma odihneste
in fata careia visul paleste
de ce visele imi furi ?
aruncand in ale noptilor calduri
in ale noptilor singuratati
cel ce-am fost aici atatea dati
de ce visele eu le-am uitat ?
de ce singur m-ai lasat ?
in somnul meu cel deformat
cand tot pe tine te-am visat
de ce somnul nu-i de-ajuns ?
sa uit de-al lipsei tale plans
nu stiu ce vreau sau ce am vrut
astept in zori al tau sarut