mi-e frica sa nu raman aici
mi-e frica sa nu fi adormit
in universul ce de mult timp a murit
am murit si eu fara sa realizez
distrugandu-ma in loc sa ma creez
am disparut intr-un trecut intunecat
viitorul vis in urma m-a lasat
neputincios in fata noii provocari
nici providenta nu-mi mai cauta scapari
divinitatea-n mine niciodata n-a crezut
cum nici eu sa cred vreodata n-am putut
ma uit cum trec momentele pe langa mine
asteptand momentul meu ce nu mai vine
realizand tarziu ca l-am scapat
ca timpul meu de mult s-a terminat
neputincios privesc intr-o oglinda
imi astept reflectia de mana sa ma prinda
sa ma plimbe-n vise nevisate
sa-mi redea sperante nesperate
insa vad reflectia cum moare
imi privesc speranta cum dispare
imi vad proriul chip gol si hidos
intr-o oglinda goala privesc neputincios
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu