legat

martori alor mele nebunii
nu vor merge printre vii
nu voi cersi a lor mila
pentru mintea mea senila
nu voi fi incatusat
pentru visul meu ciudat
tu ma cauti peste tot
pentru noi eu fac ce pot
mai e mult de dezlegat
in timp ce eu aici ma zbat
nu am curaj sa te sarut
cat timp sunt eu cel decazut
nu am curaj sa te iubesc
cu gandul meu copilaresc
cu trupul meu neterminat
cu sufletul meu condamnat
dar te vreau in continuare
inima regret nu are
sper ca ma vei suporta
si-n final ma vei ierta
si la capatul de drum
imbracat in alb costum
eu solemn voi astepta
sperand ca ma vei mai vrea
si-acesti martori de acum
se vor transforma in scrum
iar eu nebun nu voi mai fi
stiind ca tu ma poti iubi

asteptand timpul sa treaca

innecand al meu amar
intr-un negru gol pahar
pahar murdar de ganduri moarte
si-o ceasca de singuratate
vocea mea subtire stinsa
si tigara neaprinsa
le aud doar eu plangand
comesenii alungand
te intrebi cine sunt eu
de ce sunt aici mereu
plictisind aceeasi masa
aratand ca nu imi pasa
par mereu s-astept ceva
ce nu se va arata
dar de fapt eu doar astept
timpul sa treaca incet
peste al meu trup batran
peste al meu suflet span
peste timpul care trece
visele sa imi innece
in a mea singuratate
sa ramana-n veci uitate

de ce sa ma iubesti ?

nu vreau sa fiu placut
nu am nevoie
vreau doar un cer tacut
sa zbor in voie
vreau un luminis ascuns
sa aterizez
in codrul nepatruns
sa meditez
nu vreau sa fiu iubit
e prea multa lumina
caci sunt un biet smintit
fara nici o vina
vreau singuratate
printre norii mei
nu pot sa car in spate
povara dragostei
nu vreau sa mai iubesc
alte zambete
nu vreau sa mai ranesc
alte suflete
sunt un egoist
un mincinos abil
dar raman un trist
un zambet inutil

dependenta

dematerializandu-mi gandurile
revin prea des la fapt
citindu-mi atent randurile
revad tiparul meu inapt
iubesc mai mult sa fiu iubit
dar nu-ndraznesc sa ma iubesc
ador sa fiu mereu privit
dar nu pot sa ma privesc
sunt al durerilor vampir
din care ma hranesc
dar in al victimei delir
pe mine ma ranesc
eu printre vii sunt un ciudat
dar tu nu ma ocolesti
eu doar dureri ti-am provocat
dar tu tot vrei sa ma iubesti
nu pot sa-ncep iar sa invat
ale durerilor povesti
iubirea ta e-al meu ospat
si toata mie te jertfesti
eu urlu, strig si te blestem
dependent de al tau trup
te gonesc si-apoi te chem
din iubirea ta sa rup
sub privirea ta calda exult
si devin iar nevazut
dar revin din ce in ce mai mult
dependent de-al tau sarut

nu ma strivi

singur in gradina plange
trandafirul cel crescut in sange
trandafir nascut din ura
lipsit de-a Soarelui caldura
negrele sale petale
ascund lacrimile goale
frunzele sale uscate
au ramas de timp uitate
in imensa lui gradina
ploile n-or sa mai vina
trandafirul viu dar mort
nu face nici un efort
sa traiasca sau sa moara
plange-n fiecare seara
n-are griji si nici nevoi
nu vrea Soare si nici ploi
cat vrei tu ma poti privi
dar te rog nu ma strivi
prin gradina mea cum treci
eu voi fi aici pe veci

promisiune

cade primul strop de primavara
imaginea devine tot mai clara
a mai trecut un an din viata ta amara

si te razbuni pe anii ce-au trecut
si nu-ntelegi din tine ce-ai facut
esti tot mai de nerecunoscut

acum iti pare rau de-ai tai parinti
regreti plangandu-i printre dinti
ca nu vei fi ca ei acum te minti

te lupti sa scapi de mediocritate
calcand peste orice se poate
lasand cadavrele uitate

oare stii ce spun acum copiii tai
oare speri ca nu vor fi la fel de rai
ca nu vor apuca aceleasi cai

tata, tu ce poate n-ai vrut nici un rau
dar n-ai stiut sa fii decat calau
priveste-acum in ochi copilul tau

tata, tu ce nu m-ai vrut vreodata
vei intelege a mea ura renegata
eu nu voi fi ca tine niciodata

inger nou nascut

acum o iarna tarzie
trecut-a ireversibil
anotimp teribil
ce n-are sa mai vie
dar acum, incredibil
simturile-au renascut
echilibrul instabil
in tine l-am regasit
tot ce am avut
cand m-i s-a naruit
imperiul nemuritor
acum imi revine
sunt recunoscator
sansei divine
ingerului pazitor
ce s-a nascut prin tine

am aripile scurte
iar drumul e prea lung
durerile sunt crunte
si fulgere ma frang
nu am fost facuti
pentru-aceasta lupta
dar nu ne dam batuti
caci viata ne incanta
ne incapatanam
cu ultima putere
sa ne mai amanam
ultima tacere
cu putere strangem
de tot ce e lumesc
si degeaba plangem
cand ne parasesc
iubim tot ce simtim
mereu mai mult vom cere
dar nu ne gandim
ca toate-s efemere

si ingerul meu prunc
ce astazi s-a nascut
in lupta il arunc
inspre necunoscut
aripile sale
sunt fara de pacat
ochii sai cristale
in hau intunecat
este o lumina
calauzitoare
privirea sa blajina
deloc intamplatoare
stiu ca ma priveste
al meu nepretuit
si rad copilareste
si plang nesabuit

prost est (sau protest)

iata-te in plina ta putere
falnica si neinduplecata
prostia mintilor mizere
mania mea necenzurata
va fi a prostilor durere
fara de prejudecata

defecte oricine are
slab, malefic sau anost
nu mai au nici o valoare
nu mai are nici un rost
sa ne luam dupa culoare
ci sa ne ferim de prost

se feresc de ratiune
unul nu stie ce spune
nu-nteleg nici un cuvant
prosti sunt peste tot in lume
o intreaga natiune
fara scop pe-acest pamant

povestea ta

te trezesti in acest film fara culori
nu-ti gasesti lumina dupa nori
te adancesti tot mai profund in reverie
te pedepsesti cu tot mai multa frenezie
zaresti printre idei un zambet imperfect
gasesti imperativ sa il condamni suspect
cersesti iubire printre necunoscuti
vorbesti degeaba unor surdo-muti
privesti nedumerit intr-o oglinda surda
bocesti degeaba a ta poveste cruda
povestesti oricui a ta osanda
povesti ce nu vrea nimeni sa le-auda

nedreptate

mana imi tremura
ochii se zbat
mi-e dor de caldura
de ce am visat
mana mea batrana
nu vrea sa mai scrie
epopee pagana
ce nu mai e vie
tanarul suflet
din mine nu moare
am doar un regret
ce inca ma doare
nu pot sa astept
o eternitate
nu este drept
timpul ma bate
incaruntesc
si ochii ma dor
obosesc
si-ntr-un final mor

__________________________________schita de vatamanu cristian

sah mat

pionul deschide doua patrate
ai spatiu deschis sa-mi spui ce te doare
ascult atent si te urmaresc
regina pe flancul descoperit se zbate
calul tau negru deodata dispare
acum eu vorbesc

mutarea ta este pe masura
ai dreptate si nu o contest
o falsa mutare si te-am pacalit
nebunul alearga si tura se fura
nimic nu mai conteaza in rest
sah in sfarsit

reusesti o mutare de geniu
cumva situatia se schimba
dar nu ma dau inca batut
partida se joaca de un mileniu
regina ta neagra periculos se plimba
dandu-mi un fior placut

cu pionii iar te acoperi
prin zidul meu pazit cu cai ai patruns
chiar si de regina m-ai curatat
regele meu firav il descoperi
nu mai pot ramane ascuns
si...sah mat

judecata

sa o luam de la-nceput

un suflet ce nici n-a fost vrut

un trup nevolnic nesculptat

mintea unui neadaptat

cu scepticism de toti privit

lacomul cel malnutrit

de ochii lor infometat

de rasul lor indepartat

de vise-atunci m-am agatat

si am tacut si am sperat

si v-am citit si-am inteles

ca nu am de ales

ca-n universul deraiat

sunt primul condamnat

si continui sa ma mint

suferinta sa-mi alint

stau in fata voastra drept

mintindu-va ca va accept

zambindu-va in timp ce tac

facandu-va pe plac

eu nu mai cred insa de mult

in mincinosul vostru cult

in mincinoasa voastra viata

ce lacom suflete agata

care oameni multi distruge

neauzind cum omul plange

nesimtind a sa durere

cand insasi viata piere

cand visul nevinovat

ramane dor neascultat

iar omul se inneaca-ncet

intr-un lung adanc regret

in a sa tacuta moarte

ce de vise il desparte

privesc spre voi de sus in jos

si ma consider norocos

eu dintre voi m-am inaltat

va scuip cu sange-ndurerat

v-arunc priviri nimicitoare

si ganduri acuzatoare

in era ce va va urma

va veti trezi in lumea mea

voi oameni multi si cruzi si lasi

in fata alor mei urmasi

veti ramane fara frati

fara mila judecati

va fi taramul viselor

unde oamenii nu mor

paradisul nepatat

ce odata l-am visat

dar pana atunci oftez

imi permit doar sa visez

cu ultima suflare

totala si absoluta lipsa de ceva
ma regasesc in nicaieri si undeva
ma vei gasi pe unde iti voi arata
dar nu ma vezi trecand prin fata ta

in beciul intunecat cu amintiri
cu regrete, chinuri si trairri
arunc din cand in cand cate-o privire rece
lasand in intuneric durerea sa se-nnece

ma simt pierdut in lumea ignorantei
pierzand si ultima suflare a sperantei
de ura si prostie sunt slabit
alerg de prea mult timp si-am obosit

permite-mi lacom sa ma folosesc
de dulcele tau simt trupesc
sa te visez in noptile tacute
lasa-ti spiritul sa ma sarute

patrunde in a mea singuratate
saruta-ma cu a ta dulce realitate
si iarta-ma pentru ca te-am gonit
desi tu langa tine m-ai primit

lumina astrilor de mult s-a stins
dar apogeul inca neatins
al Soarelui singur pe cer ramas
va fi al luminii ultim glas

in lumina ultimului sfant
pe ultimul atol de pe pamant
pe ultima planeta-n univers
asculta-ma sa-ti cant ultimul vers

cu ultima suflare sa-ti vorbesc
cu ultima dorinta te doresc
in al vietii noastre ultim ceas
...esti tot ce mi-a ramas

crescendo

inca un suflet prea curat

s-a prabusit nevinovat

in dizgratia murdara

din iubirea mea avara

inca un copil ciudat

in curand are sa moara

cand de placere sfasiat

durerile incep s-apara

cu ochii tai inselatori

fara de culoare

prin mintea mea inveti sa zbori

vrand si ea sa zboare

si in timp ce ma omori

cu mirosul tau de flori

desi dorinta ta ma doare

te vreau din ce in ce mai tare

vreau acum sa mai ascult

opera unui amor

ce ti-am scris-o de demult

cand mi-a fost atat de dor

n-am curaj acum sa-ti cant

versurile mele crescatoare

si ma las purtat de vant

pe ritmuri visatoare

de neoprit . . . in gol

ne-nteles si dezlegat

izolat si neiubit

de neoprit m-am avantat

si mi-am luat ce mi-am dorit

si-am fugit prea speriat

am uitat ce am vazut

n-am putut sa ma adun

sa nu spun ca sunt sfarsit

m-am oprit de tot acum

acum eu nu inteleg

nu pot misterul sa dezleg

nimic in jur nu mai accept

si toate vreau sa le indrept

cu incapatanarea mea ma cert

ma lovesc de corpul meu inert

ating ideile cu a mea vointa

dar le scald in cruda neputinta

ce curge prin intreaga mea fiinta

drumuri goale

noaptea visele placute

printre pernele tacute

aduc vedenii nevazute

partenere nestiute

singure si neiubite

visele neimplinite

gandurile negandite

ideile fara cuvinte

dispar neintrebate

se lasa asteptate

apar pe neasteptate

si iar dispar in noapte

anii trec si nu mai vin

si putin cate putin

ma umplu de-al lor venin

cautand al meu destin

cautand prin ce visam

am uitat ce cautam

printre ganduri ma pierdeam

drumul nu imi mai gaseam

prin desertul ce-am umblat

am murit si-am inviat

am gasit ce-am cautat

pe drumul ce nu mi-a fost dat

realism

ma arunc in studiu

in al plansului preludiu

in al visului abis

in izul focului meu stins

intuneric cercetez

si in gol aterizez

si lumina mea o chem

sa cada ca un blestem

peste tot ce n-am vazut

peste ce n-am cunoscut

nu stiu ce se va-ntampla

nu astept ce va urma

nu ascult de nici-un semn

nu este nici unul demn

de trecut nu ma lovesc

la viitor nu ma gandesc

in prezentul meu traiesc

rozul elefant

mii de elefanti cazuti din cer

imi sparg sperantele vreodata sa mai sper

elefantul asta roz ce m-a lovit

rupe balansoarul de granit

roz si alb si verde rosu tot

de sub el ma vait ca nu mai pot

strig si zbier si plang, caci oasele ma dor

ma vad cumva privindu-ma cum mor

tancurile vin in ajutor in ei sa traga

distrugand lumea ce-odata-mi era draga

tunurile atintite catre elefantul ce ma doare

obuzele spre el zboara, dar dispare

ma trezesc din visul deviant

vad in fata rozul elefant

rupe-mi oasele si ma termina

stiu ce esti si cine e de vina

pentru visele ce mi-ai stricat

vei sfarsi de craca urii mele agatat

puterea simplului meu gand

intorc pe fiecare parte

foaia ce ne mai desparte

ascult al nostru cantec bland

ador sa te aud cantand

ador sa te privesc dormind

nu vreau sa te mai vad plangand

prin cursele ce iti intind

tu treci in zbor razand

te vad in fiecare noapte

te-aud prin miile de soapte

te-ascult iubirea mea soptind
te vad prin mintea mea venind

te visez in lumea mea visand

iubirea ta de vidul meu izbind

te vad pe tine viata mea vanand

te vad iubirea mea gasind

in fiecare alba noapte

in fiecare vena ce se zbate

simt fiinta ta curgand

simt dorinta mea tipand

simt iubirea mea iubind

aud durerea mea urland

si simt cum trupul iti cuprind

cu puterea simplului meu gand