sâmbătă, 13 martie 2010

dup-o noapte rece

dupa ce s-a stins si vantul
iar eu ma zbat in praf
dupa ce si-a spus cuvantul
ultimul scurt paragraf
al drumului intortocheat
ajungand intr-un tarziu
la final ingenuncheat
si bratu-mi cenusiu
intinzandu-se in gol
dupa drumul lung si greu
am plecat acum un secol
crezandu-ma un zeu
doar o noapte a trecut
doar o mana-n gol intinsa
doar un dor necunoscut
doar o viziune stinsa
doar un dor nestavilit
un gand ce inca doare
un altar nestapanit
inca de Soare

2 comentarii:

myknona spunea...

Lupta pentru visul tau, chiar daca te ranesti pe drum! Dragostea e ca zambetul; daca n-o daruiesti,nu valoreaza nimic

yogy-as-david spunea...

zambetul este supraestimat...iar dragostea este ca zambetul pentru ca nu stii cand e de complezenta sau sincer