cautand licoarea neganditei nemuriri
prin periculoase pamanturi pasind
in numele celor juste graind
cu inima in gol batand
pe taramul celor ce se vand
pe plaiuri de ganduri uitate
printre straini fara de libertate
suntem cosmar pentru al nostru vis
de bunavoie ne dam drumul in abis
avem in spate urme de credinta
si-n fata munti de neputinta
in aur ne spalam constiinta grea de pete
si in alcool stingem orice regrete
pasind prin focul cel de la sfarsit
intrebandu-ne cu ce-am gresit
graind cu voci si limbi necunoscute
urland unii la altii din morminte
caci calea fiecaruia e diferita
insa aceeasi limba trebuia graita
iubirea n-ar mai fi ajuns si ea pamant
de-am fi iubit cu totii acelasi cuvant
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu