promisiunea visului meu mincinos

a pielii stapana
intinde-mi o mana
a vietii nebuna

degete fierbinti
cu care m-alinti
in timp ce ma minti

n-ai nici un efect
in vidul perfect
in visul infect

simtindu-ti lipsa
nu mai pot visa
nu pot compensa

nu pot si nu stiu
nu stiu cum sa fiu
dar totusi sunt viu

dar totusi mai vreau
sa simt si sa stau
din viata sa beau

pe al vietii nor
sa dansez si sa zbor
in vise cobor

in vise traiesc
in moarte cersesc
odihna eului meu trupesc

adormirea eului
in odihna trupului
promisiunea somnului

promisiunea viselor
atunci cand oasele ma dor
coborand din al meu zbor

batranetea ce-mi sopteste

uneori ma-ntreb ce este
oare aceasta poveste
suntem ironie-ntruchipata
sau suntem blasfemie curata
deschide ochii larg sa crezi
doar in ceea ce-acum vezi
visele sunt pentru visatori
trebuie sa stii sa mori
intr-un fel tu sa alegi
sa-ntelegi ca nu-ntelegi
ca nu existi cu-adevarat
ci esti doar ce ti-a fost dat
esti aici, asa, acum
acesta este al tau drum
cu minciuni nu te-mbata
caci cararea nu e alta

batranetea ce pe fata-mi creste
minciuni rele imi sopteste
batranetea ma alina
cand durerile-mi suspina
batranetea ma omoara
cand gandurile-mi zboara
batranetea prea devreme
cand sufletul imi geme
batranetea imi ajuta
mintea mea batuta
batranetea imi sopteste-ncet
cum sa mor fara regret

regasitul meu scop

de ce nu pot sa ma strofoc
sa scap de tot si sa m-ascund
in negre ganduri ma sufoc
in goale goluri ma afund
in moarte momente cant
in nestire ma avant
fara de sprijin vis lucid
minciuna eului meu perfid
esenta mi se scurge sub priviri
iar eu cu ele-ncet dispar
printre ale mele reci simtiri
nebunia mea rasare iar
betia ce incet ma cucereste
in soptite versuri imi vorbeste
oboseala ce sub mine se prelinge
plange-n timp ce-o lacrima m-atinge
timpul se opreste si asteapta
sa-i spun ceva ca sa ma vada
sa-l mint ca sunt pe calea dreapta
chinuindu-se sa creada
iar eu mint a mea minciuna
neverosimila nebuna
ca sunt tot ce mi-am dorit
ca pot fi si eu fericit
dar exista doar un dar
in al meu proces amar
de unul singur nu pot fi
fericit fara-a iubi
singur, gol, nefericit
doar de tine ne-mplinit
fara scop aceasta viata
fara sa te am in fata
deci traiesc sa te iubesc
si iubindu-te traiesc

doar tu poti

nimic nu poate fi perfect
nu mai simt nici un efect
nimic nu ma mai poate atinge
dar totusi ceva ma impinge
ma atinge fara sa simt nimic
nu vad in jur vreun inamic
dar totusi ceva e aici
vad doi ochi apocaliptici
simt o mana ce ma cheama
aud curat la ce ma-ndeamna
am puterea sa rezist
acestui indemn trist
cand toate-n jur se naruie
cand intunericul dezvaluie
adevarul de neacceptat
simtul meu cel dezghetat
isi arata adevarata natura
salbatica mea creatura
eul cel ce-am tainuit
plange-acum dezlantuit
urla fiara cu durere
privind cum din mine piere
orice farama de simtire
orice urma, amintire
orice a fost candva in mine
orice certitudine
nimic acum nu mai exista
sunt doar o umbra ce persista
acum astept sa ma refaci
in alte haine sa ma-mbraci
ai tot ce am si bun si rau
doar tu poti sa ma faci al tau

acel copil ciudat cu-acel ceva special

o minte diabolica inchisa in furtuna
asteapta rand pe rand razele s-apuna
ascunde de lumina fata sa hilara
pe care cicatricile se-aduna
urme ale amintirilor din alta seara
ce nu inceteaza sa mai doara

un copil mic si nevinovat
un monstru in propriul trup incatusat
un optimist al noptii insorite
un artist de culoare speriat
un geniu cu idei tampite
un pesimist ce pe el se minte

ma consolez cu gandul ca sunt special
adorm in schimb acelasi eu banal
raman totusi de negasit
sunt nevazutul criminal
al tuturor ce le-am iubit
al tuturor ce s-au sfarsit

desi acum nu mai e posibil
sa raman eternul cel stabil
acelasi mandru criminal
acelasi ucigas abil
raman totusi pana la al meu final
acel copil ciudat cu-acel ceva special

in pat in sfarsit

nici nu mai stiu cand am inceput sa scriu
un urlet tacut mi se zbate in gat
ma tot tine treaz la acest ceas tarziu
imi aminteste cat sunt de urat
imi amintesc de cat sunt de prost
in hainele mele simt ca ma-nnec
ticaie ceasul din ce in ce mai anost
si-aud tot mai tare cum orele trec
nodul din gat nu vrea sa coboare
in propria camera ma simt de decor
scena sub mine vrea sa ma omoare
dar cumva simt ca si eu vreau sa mor
desigur ca mi-ar fi placut mai mult
o noapte cu tine, linistit
dar singuratatea singur ascult
acum sunt in pat in sfarsit

tot ce sunt eu ti-am oferit

ma dor pana si lacrimile tale
caci nu isi au vreun rost
nu esti ca celelalte goale
si nici eu vreun prost
nesiguranta ta ma doare
si simtamantul meu e pur
desi nu stiu de unde-apare
ma simt si eu nesigur
ma simt si eu inghesuit
si ma simt limitat
raman in fata ta uimit
cand m-ai imbratisat
tot ce sunt eu ti-am oferit
dar tu ma vrei schimbat
desi nu stii, m-ai umilit
si-acum ma vrei uitat
eu nu stiu cum tu te-ai simtit
nici ca as fi putut
tot ce sunt eu ti-am oferit
nimic nu ti-am cerut
tot ce sunt eu ti-am oferit
dar tu ai vrut
mai mult decat ce ai primit
de la-nceput
tot ce sunt eu ti-am oferit
si tot imi iei
tot ce sunt eu ti-am oferit
tu mai mult vrei

ma dor pana si lacrimile grele
ma simt si eu prea greu
as vrea ceva sa ti le spele
de as putea chiar eu
habar nu ai tu de nimic
habar nu ai ce simt
habar nu ai cat sunt de mic
cand sub mana ta m-alint
habar nu ai de ce ti-am zis
si sa-ti explic nu pot
eu nu vreau nici un compromis
eu vreau chiar tot
n-am stiut ca te jignesc
spunandu-ti ca ma doare
n-am vrut decat sa te iubesc
mai mult decat pe Soare
dar nu poti sa ma programezi
spunandu-mi cand sa ma opresc
iubirea sa imi cenzurezi
spunandu-mi cand sa te iubesc

iubire-n graba

mi-e dor deja de ochii tai de apa
imi amintesc cum se scurgeau pe a mea piele
desi fara de mila-n mine sapa
simtind pana si simturile mele
imi amintesc cum ne iubeam in graba
intrecandu-ne cu orele rebele


privesc trecuturile noastre cu suspine
prin ceata amintirilor in lipsa
tu te-asteptai sa te astept pe tine
cand usa mea era de mult deschisa
nestiind ca prin iubirea noastra-n sine
singuratatea noastra era compromisa


pielea ta de neatins
si visul mizerabil
aprind gandul meu incins
trupul contorsionabil
si dorul meu atins
de momentul intangibil

preludiu

atinge-mi buzele incet
iubeste-ma fara regret
la privirea-mi prea atenta
si dorinta violenta
tu-mi raspunzi si te intinzi
speranta in mine aprinzi
in fata mea corpu-ti descoperi
in timp ce ochii imi acoperi
imi ceri sa imi imaginez
in minte trupuri sa-ti creez
de ele sa iti povestesc
amintirea-ti sa iubesc
imaginea ta nepatata
sa n-o mai uit niciodata
sa ajung sa imi doresc
sarutul tau cu iz trupesc
corpul rosu iti pictez
iar pe buze iti asez
a mea patima neplansa
o lacrima din mine scursa
o marturie de amor
o lacrima de dor
intreg tie ma ofer
te mangai si in soapta-ti cer
sa-mi atingi buzele incet
sa ma iubesti fara regret

nehotarat

nebunul cel fara de margini
pierdut printre ale durerii pagini
nervos picteaza printre randuri
constrans de ale-ncaperii scanduri

creeaza a sa lume inedita

aduna toata viata irosita

transforma a sa realitate acra

intr-o erata vesnica si sacra

visele nu mai sunt vise

devin fapte inchegate

ideile toate promise

devin certa realitate

incerci acum sa ma aduni

de printre nebuni

ma dor acum gandurile

nu mai inteleg randurile

nu pot sa mai gandesc

durerile sa-mi amagesc

ochii ma dor

nu vad de decor

nu mai inteleg

nu pot sa ma dezleg

nimic n-am atins

dar ma simt izbit

trupu-mi e inca incins

cred ca n-am murit

incerci acum sa ma scoti

de printre morti

simt cum venele se zbat

simt cum trupul a-nviat

vad culorile curgand

din norii pictati plangand

simt cum vantul ma atinge

vad cum moartea mea se stinge

din al meu nou vis ciudat

vad al meu trup ridicat

sunt viu si simt si vad

dar vad si simt intr-un final

inevitabilul prapad

in globul de cristal

incerci acum sa ma tii

printre cei vii

soapte fierbinti

incerc sa privesc prin perdeaua groasa
de fum ce peste camera se lasa
sa vad de unde vine vocea joasa
intra in al meu interior
ma doboara si ma arunca-n zbor
imi arata al placerilor amor
vocea ta neprihanita
a placerilor ispita
a mea patima-nflorita
ma afund in spatiul vag
in al notelor sirag
acorduri care ma atrag
firavul tau puternic glas
cucereste pas cu pas
tot ce-n bezna a ramas
faci din mine orice vrei
depasesti orice idei
simturile imi preiei
cum vrei tu ma modelezi
toate mi le reasezi
de la zero ma creezi
iar soapta ta de inger surd
va saruta parul meu ud
va transforma trupul meu crud
iar sunetul se va opri
si glasul tau va amuti
lasandu-i loc tacerii
atingerii fara cuvinte
simturile sa-mi alinte
doar cu tacerea ta fierbinte

gol

privesc in gol prosteste

si golul ma prosteste

subtil analizez golul

si ii simt usor fiorul

urca-n mintea mea seaca

si-n gol ideile-mi inneaca

gol este si patul meu

si-adorm din ce in ce mai greu

goala este a mea viata

si nu vad nimic in fata

gol este al meu viitor

si sperantele ce mor

goale sunt si visele
si incet dispar si ele
alerg in orb al vietii viscol

si pasesc cu frica-n gol

ma lupt cu jind golul sa-nving

dar si eu in gol ma sting

ne stingem

transformat dintr-un erou neinfricat

intr-un om hulit si ignorat

respingand numele ce mi-a fost dat

pe piedestalul meu m-am asezat

nu sunt eu cel care s-a schimbat

ci lumea-i cea care s-a rasturnat

inchisi in ale lor sumbre palate

mai sunt si alte inimi ne-nfricate

privind din ale lor turnuri inalte

ale lumii vesnice pacate

ale oamenilor firi necugetate

cu a lor nebanuita rautate

toti sunt muritori de rand

isi petrec ziua visand

noaptea-n colt singuri plangand

irosesc timpul sperand

si ne stingem rand pe rand

in neant toti disparand