liniste, singuratate, fum de tigara si par

liniste, singuratate, fum de tigara si par
incerc in izolare durerea sa-mi acopar
incerc in singuratate sa ma descopar
ideile se intretin intr-un discurs naiv
ma plimb printre cuvinte ca orice betiv
liber sunt sa fug insa raman captiv
liber sunt sa ma arunc in golul meu
si cad, ma pravalesc si mor mereu, mereu
insa sunt doar un simplu semi-zeu
blestemat sa nu pot sa mor vreodata
insa nici nu pot sa-ntorc aceasta soarta
sunt prizonier in a mea viata blestemata
nemuritor in propriul iad schingiuitor
si nici plangerea, scrasnirea dintilor
si nici focul cel nestins, mistuitor
nu sunt pe masura viilor dureri
nu exista mai dureroase decaderi
decat a propriilor noastre poveri
pacatuiesc prin propria mea existenta
vicios marsaluiesc in propria-mi cadenta
sunt multumit de orice dependenta
suflete negraitoare slabe le iubesc
caci de graiul viu simt ca surzesc
in propriul fum singur ma incalzesc
singuratatea este ultimul refugiu
iar azi ascult al ei solfegiu
cantand un trist ultim elogiu

anmb

in completarea chestionarului despre ANMB

trecut-am printre invatati
pitici, batrani si disperati
gasit-am oameni obositi
deja de altii plictisiti

vazut-am toata lumea lor
privit-am din interior
si-acum regret si-acum suspin
vazand viitorul meu de chin

dupa ce veti fi citit
impertinentul ce-a-ndraznit
nu-mi pasa, stiu ca totul trece
luati un gat de apa rece

nu vreau insa sa va las
intrebandu-va fara de glas
ticnitul oare cine-o fi
uitati, aici ma veti gasi

in umbra norilor

ce-ai inceput printr-un sfarsit
o prea inca necoapta traire
o scanteie mica, o sclipire
un foc pe moarte nepornit
in infernul zilei cea de ieri
in tacerea focului oprit
in caderea gratioaselor sperante
in dizgratia lumestilor averi
te stingi acoperita de reci gloante
in calea amintirilor ce mor
inaintea diminetii te gasesc
iesind sfioasa la lumina
dar te-ascunzi in umbra umbrelor
caci acum umbrele te incalzesc
iar norii ti se-nchina
iar mie azi imi amintesc
acesti nori intunecati
ce vroiam sa uit dar am uitat
acesti nori nenorociti
acei ochi in mine cufundati
acest nor ce plange sacadat
acei ochi prea mult iubiti
acelasi nor nenorocit
acei ochi ce n-am uitat
norii plang iar amutiti
acei ochi ce s-au sfarsit

oda somnului si viselor

cat de mult acum doresc sa ma trezesc intr-un abur ametitor
si calm astept intr-un regret ce-mi bantuie in dormitor
iar voi, chiar voi, ce doar cantati asurzitor
cantand usor un cantec bland de-al vietii dor
plangand incet, razand fara regret un ras cuvantator
ma ascultati atenti si asteptati intr-un final sa mor
cu ultimul cuvant aruncat dinspre pamant vreau sa dobor
orice amintire stearsa vreau sa fie arsa, aruncata apelor
orice foc aprins in inimi deloc sa mai ador
caci eu sunt stins pe veci cuprins de golul noptilor
caci n-aveam somn cand asteptam placerea viselor
iar glasuri nemaiauzite la ore negre ale ceasurilor
imi alintau durerile arzandu-mi puterile gandurilor
chiar si acum cuprins de somn desprins de pielea paturilor
ascuns intr-un impuls nebun ma simt nemuritor
nu simt nimic, fata-mi ridic si multumesc cerurilor
multumesc pamantului si vantului si-ntr-un final fumurilor
dar dimineata ma trezesc in viata mea de muritor
tot eu nedemn de-al vietii semn asupra ochilor
neobosit cutreierand in gol, orbit de vraja ielelor
tot eu lucid, vrand sa ucid luciditatea zilelor
doar un pagan, un suflet span nepasator
tot eu, acelasi zeu, dar totusi simplu muritor

nimic nu am

penite grabite galopeaza pe panze gata scrise
se infig in carnea ideilor mele compromise
cu degetul ma-ndreapta catre caile promise
nu vad insa ce mai pot gasi intr-un sertar
golit de tot ce-a fost dar plin de-amar
golindu-se, umplandu-se cu suferinte iar si iar
de orice urma de speranta ma dezbrac
iar amintirile ce-am vrut sa uit acum imbrac
si raman in urma singur si sarac
de fiecare data mor mai dureros
in fata neiertatorului pluton al vietii scos
insa niciodata nu gasesc al gloantelor folos
nu sunt nimic, nimic in preajma mea
nimic sau tot, nu se va intampla
nimic nu am, nimic nu voi avea

dup-o noapte rece

dupa ce s-a stins si vantul
iar eu ma zbat in praf
dupa ce si-a spus cuvantul
ultimul scurt paragraf
al drumului intortocheat
ajungand intr-un tarziu
la final ingenuncheat
si bratu-mi cenusiu
intinzandu-se in gol
dupa drumul lung si greu
am plecat acum un secol
crezandu-ma un zeu
doar o noapte a trecut
doar o mana-n gol intinsa
doar un dor necunoscut
doar o viziune stinsa
doar un dor nestavilit
un gand ce inca doare
un altar nestapanit
inca de Soare

la multi ani

am fugit cu mintea prin trecut
pierzandu-ma de tot ce sa-ntamplat
crezand ca toate le-am visat
visand ca nu ne-am mai pierdut

am fugit de cruda realitate
ascultandu-mi inima strapunsa
tinand-o de lume ascunsa
lipsindu-ma de libertate

m-ai aruncat in hau intunecat
si poate nu ai vrut sa ma ranesti
dar neputand sa ma iubesti
in neputinta m-ai lasat

tu zilele ni le-ai grabit
in a iubirii cautare
lasandu-ma in disperare
fara regrete m-ai ranit

destinele s-au impletit
in cel mai frumos dans
in al destinului suspans
insa nu s-au unit

regretele la ceas tarziu
sunt insa de prisos
caci am cazut dizgratios
si terminat-am timpuriu

caci te-am iubit cu-adevarat
si nu te voi uita
si-mi pare rau c-a fost asa
si ca s-a terminat

am fugit pe langa tine-n gand
cu greu nu te-am chemat
cu bine te-am lasat
si m-am intors plangand, razand

si vor trece zile, ani
ramane-vor toate in spate
si cu-aceeasi sinceritate
cu bine, la multi ani

oare te-am visat ?

cred ca te-am visat si-as vrea
sa te mai visez o data
si iarasi as incerca
sa-mi amintesc de altadata
si iar te-as saruta
te-as saruta toata
de te-as mai visa

parca te-am visat aseara
nici nu-mi mai amintesc
si de-ar fi ultima oara
n-as vrea sa ma opresc
n-as vrea sa mai doara
sentimentul ce-l iubesc
n-as vrea sa dispara

oare te-am visat azi-noapte ?
oare ce s-a intamplat ?
oare cu acele soapte
durerea ti-am alinat ?
oare visele-mi sunt fapte?
iar noi inca n-am aflat?
de ce ma simt incatusat ?
te voi mai visa la noapte ?
si de ce m-ai sarutat ?
de ce oare te-am visat ?

dorinte

ingenuncheat in fata arcelor de preamarita durere
eliberez calea celor ce suferinta-mi cere
atatia ochi intrepatrunsi de ura ce nu ma privesc
asupra altor tot atat de multi ma irosesc

timpul pana zilele de ieri m-a asteptat
iar toate celelalte fara de mine au rabdat
astazi inaintea tuturor ce-n urma am lasat
sunt fara de mila-n taina judecat

am cautat iubirea-n ochii ce nu ma iubeau
dobandit-am nemurirea-n timp ce ma priveau
nu am privit in ochii ce-n mine rataceau
iar azi privind in gol eu singur stau

iar maine voi fi singurul care mai plange
privind cum ultima speranta mi se frange
simtind cum inspre resemnare ma impinge
dorind si eu dorinta de-a invinge

dorind si eu dorinta de-a dori
cand nimeni nu mai vrea a darui
o dorinta prea mult timp dorita
din pura mea dorinta plamadita

cand nu mai am pe ce ma sprijini
cand nu mai am nimic a dovedi
cand tot ce vreau este ceva sa vreau
imi prind dorinta-n palme si o iau