iarna bate peste case
vantul fura somnul meu
capu-mi este tot mai greu
pleoapele mi se sfarama
alcoolul ma darama
fumul in fata mea oarba
prelungeste noaptea alba
prelungite ore goale
zboara-n gandurile tale
zboara-n libera cadere
cazand fara sa spere
trei cincizeci si sapte
gandurile acum sunt soapte
sticla zace neajutorata
inca plina, insa dezbracata
inca mai am timp sa cred
spre usa ma reped
o tigara imi aprind
in oglinda ma surprind
ma intorc sa ma privesc
dar nu ma mai iubesc
patru zero sase
liniste prin case
cinci suflete obosite
multe alte patimite
doar un suflet nedormit
un singur suflet neiubit
un singur corp ne-nsufletit
arde timpul de nestavilit
fara vreo lumina
urla in surdina
tipa, plange si se zbate
caci mai mult nu poate
patru douazeci
raman aici pe veci
fara de stapan
raman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu