incerc in izolare durerea sa-mi acopar
incerc in singuratate sa ma descopar
ideile se intretin intr-un discurs naiv
ma plimb printre cuvinte ca orice betiv
liber sunt sa fug insa raman captiv
liber sunt sa ma arunc in golul meu
si cad, ma pravalesc si mor mereu, mereu
insa sunt doar un simplu semi-zeu
blestemat sa nu pot sa mor vreodata
insa nici nu pot sa-ntorc aceasta soarta
sunt prizonier in a mea viata blestemata
nemuritor in propriul iad schingiuitor
si nici plangerea, scrasnirea dintilor
si nici focul cel nestins, mistuitor
nu sunt pe masura viilor dureri
nu exista mai dureroase decaderi
decat a propriilor noastre poveri
pacatuiesc prin propria mea existenta
vicios marsaluiesc in propria-mi cadenta
sunt multumit de orice dependenta
suflete negraitoare slabe le iubesc
caci de graiul viu simt ca surzesc
in propriul fum singur ma incalzesc
singuratatea este ultimul refugiu
iar azi ascult al ei solfegiu
cantand un trist ultim elogiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu