telefonul nu mai suna. de mult nu m-a mai cautat. de mult n-a mai scos o vorba. m-a uitat intr-un abis tacut, fara de tipete sau dezmierdari, fara de muzica sau chiar tacerea implicita ce o intelegeam mai bine ca o mie de cuvinte.
il auzi ori ti se pare, insa nu mai e acelasi ca inainte. desi el suna necontenit, nu mai intinzi mana inspre el cu aceeasi ardoare ce te facea sa tresari la primul sunet.
nu te vezi cu ea de-o luna, doar in vis mereu ti-apare. ai uitat cum arata desi o visezi in fiecare seara, desi nu mai dormi de atunci.
ti-amintesti cand urci pe trepte cum urcai si-n alta seara si te-astepti sa te astepte dincolo de prag. si astepti. cel ce rabda, de-acum incolo, niciodata nu va mai primi, niciodata nu va mai gasi, niciodata nu va mai simti.
telefonul nu mai suna, dar iti suna-n amintire. amintirile, singurul tau viciu ce te mai tine in viata. singur mentii in viata tocmai ceea ce te omoara, incet, fara de dureri, insa fara de simtiri.
vocea ei din vremea buna, vocea ei la despartire, vocea ei ce n-ai mai recunoaste-o. vocea ei a devenit de mult un mit. deja vocea ei a devenit un sunet de fundal, ce te urmareste pretutindeni, insa nu il mai auzi.
ti-amintesti de ea pe strada. orice silueta este identica ei, insa niciuna. parca-ti nimereste-n cale de fiecare data cand iesi pe usa. dintr-o data alta fata seamana cu ea, amintind de ea.
ti-amintesti de vremea-n care erai doar tu si ea. nici c-ar mai fi putut exista altceva in afara voastra. ti-amintesti cand ea era iubita ta. ti-amintesti desi ai vrea sa uiti.
ti-amintesti cand era Soare, pentru voi stralucea in fiecare zi, fie ca erati unul langa altul sau nu.
ti-amintesti cand v-ati jurat ca voi nu va veti desparti vreodata. niciunul nu avea sa mai creada vreodata in ceva cu atat de multa convingere. niciunul nu avea sa mai creada vreodata.
dar acum cand va desparte o absurditate ce nu o credeati posibila, tot ce va unea odata pare cu atat mai puternic insa cu atat mai intangibil.
juramintele-s departe si la fel si atingerea, la fel de departe chiar si gandul unul catre altul. imposibile sunt toate caile si la fel si ea.
casa nu mai are viata. a devenit un mormant al sentimentelor. de fiecare data cand pleci le ascunzi sub pat. de fiecare data cand te intorci le cauti altundeva, incercand parca sa uiti unde le-ai ascuns, insa le gasesti iar si iar.
fara ea nu mai e vara. e innorat si frig si ceata. si inauntru si afara. te-ntrebi daca ea mai simte frigul.
ti-amintesti imbratisarea. glasul gustul si parfumul. inchizi ochii si-ti apara ea. te-ntrebi daca n-ar fi mai bine sa nu-i mai inchizi vreodata, sau poate sa nu-i mai deschizi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu