atena mea

Atent, sa nu te fi patat
Te tin in mana, micul meu pacat
Eu sunt arhitectul tau netalentat
Nu sunt demn de a te fi pictat
Al tau artist ce-n ganduri te-a imaginat
Muritorul ce-n culoare te-a sculptat
Existi, desi eu doar ce te-am visat
Acum am inteles ce am creat

cosmarul sangelui

cosmar in ochii de copil neprihanit
ce n-a visat si inca n-a trait
cosmar in somnul cel mai linistit
al pruncului cel mai iubit
cosmar in viata celui ce nu s-a gasit
traind continuu purgatoriul nesfarsit
cosmar e totul ce s-a zamislit
din al sangelui extaz topit
cosmar din visul meu neinmplinit
ramane doar sangele meu racit
cosmar celui ce nu m-a intalnit
cosmarul sangelui ce l-a primit

neputincios

neputincios in fata propriei frici
mi-e frica sa nu raman aici
mi-e frica sa nu fi adormit
in universul ce de mult timp a murit
am murit si eu fara sa realizez
distrugandu-ma in loc sa ma creez
am disparut intr-un trecut intunecat
viitorul vis in urma m-a lasat

neputincios in fata noii provocari
nici providenta nu-mi mai cauta scapari
divinitatea-n mine niciodata n-a crezut
cum nici eu  sa cred vreodata n-am putut
ma uit cum trec momentele pe langa mine
asteptand momentul meu ce nu mai vine
realizand tarziu ca l-am scapat
ca timpul meu de mult s-a terminat

neputincios privesc intr-o oglinda
imi astept reflectia de mana sa ma prinda
sa ma plimbe-n vise nevisate
sa-mi redea sperante nesperate
insa vad reflectia cum moare
imi privesc speranta cum dispare
imi vad proriul chip gol si hidos
intr-o oglinda goala privesc neputincios