si calm astept intr-un regret ce-mi bantuie in dormitor
iar voi, chiar voi, ce doar cantati asurzitor
cantand usor un cantec bland de-al vietii dor
plangand incet, razand fara regret un ras cuvantator
ma ascultati atenti si asteptati intr-un final sa mor
cu ultimul cuvant aruncat dinspre pamant vreau sa dobor
orice amintire stearsa vreau sa fie arsa, aruncata apelor
orice foc aprins in inimi deloc sa mai ador
caci eu sunt stins pe veci cuprins de golul noptilor
caci n-aveam somn cand asteptam placerea viselor
iar glasuri nemaiauzite la ore negre ale ceasurilor
imi alintau durerile arzandu-mi puterile gandurilor
chiar si acum cuprins de somn desprins de pielea paturilor
ascuns intr-un impuls nebun ma simt nemuritor
nu simt nimic, fata-mi ridic si multumesc cerurilor
multumesc pamantului si vantului si-ntr-un final fumurilor
dar dimineata ma trezesc in viata mea de muritor
tot eu nedemn de-al vietii semn asupra ochilor
neobosit cutreierand in gol, orbit de vraja ielelor
tot eu lucid, vrand sa ucid luciditatea zilelor
doar un pagan, un suflet span nepasator
tot eu, acelasi zeu, dar totusi simplu muritor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu