ignoranta

nenorociti si limitati sunt ochii ce-i purtam
limitate sunt cuvintele cu unii altora furam
orizontul plange a sa nemarginita rana
ce-o provocam cu negandita noastra goana

negandite sunt propriile noastre fiinte
ne aruncam legati la ochi dupa dorinte
ne injuram si-n intuneric ne-ngropam
dar nu stim de fapt de ce luptam

ne imbatam cu sete din neputinta
ne aruncam umili in suferinta
degeaba, spovedind multe pacate ne caim
caci tot printre pacate suferim

doua mii de tunuri mirosind a moarte
ne-mpart in mii de natii dezbinate
ascultam de vocea stramoseasca moarta
moarte-n care toti avem aceeasi soarta

mult de mers

prin intregul univers
mult mai am de mers
multe sensuri de gasit
multe mai am de patit
multe cuvinte de retras
multe ganduri fara glas
multi prieteni de-njurat
mult mai multi de speriat
mai am multe de uitat
multe alte de-nvatat
multe amintiri de sters
multe alte puse-n vers
mai am lacrimi de varsat
mai am punti de traversat
multe fete de iubit
nopti de dor nestavilit
nopti de-aprinsa pasiune
nopti de ascultat ce spune
multa dragoste nebuna
multe drumuri prin furtuna
mai sunt multi de amagit
ce inca nu m-au mintit
multe voci de ignorat
multe reguli de-ncalcat
multe crime de vazut
nedormite nopti, tacut
multe boli de suferit
doar o data de murit
si pe drumul infinit
mult de mers si de patit

cine sunt ?

iar incep sa ma ascult
ma uit in mine mult prea mult
el iar neobosit incepe
linistea zbierand sa imi intepe
cu ascutite sunete de plans
as vrea sa fiu prea mort sa mai aud
timbrul jalnicului glas restrans
la decaderea plansului meu surd

ideile zac lenese pe masa
grijile sa dorm nu ma mai lasa
strang in mine esecul meu tacut
pentru ca nu vreau sa fiu vazut
ma uit acum in oglinda
vad un obosit batran carunt
prin mintea-mi intrebarile perinda
batranul ma intreaba cine sunt

nu stiu si niciodata n-am stiut
raman in fata mea incremenit si mut
ma-ntreb cum as putea sa imi raspund
vorbesc privindu-ma pe mine ascultand
ascund nesiguranta mea de mine
si fug cat mai departe sa ajung
alerg cat trupul ma mai tine
dar stiu ca tot de mine fug

nu sunt din plastic,, nici din fier
nu am invins, dar tot mai sper
nu sunt sfarsit, nici realizat
nu am primit cate am dat
mi-e frica de ceea ce-am vazut
mi-e frica de destinul crunt
sa nu obtin nimic din ce am vrut
sa nu stiu niciodata cine sunt

cine esti ?

strang din dinti
tin un secret
imi ies din minti
mereu regret
tu ma alinti
si ma intrebi
de grija fierbi
de grija mea
eu nu raspund
mai rau m-afund
si tu deasupra
ma privesti
cu ganduri dulci
cu lacrimi arse
tu vorbe-ntoarse
imi arunci
nu reusesti
sa ma seduci
dar in ganduri
ma incurci
iti plang in randuri
ce iti scriu
cu pixul viu
al mintii mele
razi de ele
ma provoci
cuvinte rele
imi intorci
esti curioasa
nu iti spun
esti manioasa
plangi acum
ma pacalesti
cu ochii tristi
mandria risti
te spovedesti
m-ai pacalit
mereu ma frigi
mereu castigi
iar m-ai citit
m-ai speriat
dar m-ai chemat
eu te-am urmat
sunt curios
ce ai de dat
o fata trista
chip frumos
dar esti artista
stii sa razi
stii sa te scuzi
si stii sa fii
fetita pura
ce ochii fura
dar mai si stii
sa fii altfel
femeie blanda
spirit rebel
dorinta-arzanda
o intrebare
te feresti
cine oare...
cine esti ?

tot ce e sub Soare

ieri am spart doua pahare
unul mic si unul mare
si tot ce e sub Soare
astazi caut un indemn
cel mai mic si tainic semn
in tot ce e sub Soare
maine e o intrebare
ce se va-ntampla oare
cu tot ce e sub Soare
pe deasupra noi zburam
fara mila judecam
tot ce e sub Soare
raul e de neoprit
toti avem de suferit
si tot ce e sub Soare
iubirea e de negasit
in abisul infinit
si-n tot ce e sub Soare
ne uram fara sa vrem
etern in ura noastra ardem
arde tot ce e sub Soare
priveste daca poti
frumosi suntem noi toti
si tot ce e sub Soare
dar noi nu stim sa privim
cu ura-n ochi ne naruim
si tot ce e sub Soare
in speranta noastra fada
asteptam din cer sa cada
tot ce e sub Soare
fara minte ne dorim
fara merit sa primim
tot ce e sub Soare
refuzam sa ne iubim
nu mai stim sa pretuim
tot ce e sub Soare
drept rasplata intr-o zi
toate-n jur ne vor muri
si tot ce e sub Soare
desi plini de-ntrebari
in locul propriei schimbari
schimbam tot ce e sub Soare
toata ziua suferim
in ura noastra ne topim
cu tot ce e sub Soare
in betia viselor
toate-s rele, toate dor
si tot ce e sub Soare, doare
visul nu-i ceea ce pare
toate sunt minciuni amare
tot ce e sub Soare
lucid, astept, ascult atent
sa se iveasca lent
tot ce e sub Soare
acum nu vrea sa va admit
ca stiu c-am fost mintit
de tot ce e sub Soare
am realizat intr-un sfarsit
voi fi mereu dezamagit
de tot ce e sub Soare
in fata mea toate sunt clare
adevarul imi apare
in tot ce e sub Soare
nu mai caut suferinta
imi continui existenta
ca tot ce e sub Soare
de credinta nu m-agat
totul din durere-nvat
din tot ce e sub Soare
limitele-au disparut
acum ca totul am pierdut
tot ce e sub Soare
nu mai are ce sa doara
mai privesc ultima oara
tot ce e sub Soare
ma innec si mor si dorm
ma ridic si ma transform
in tot ce e sub Soare
nu se mai pronunta voi
toti si toate suntem noi
in tot ce e sub Soare
in toti si toate-acum gasesc
un pic din ceea ce iubesc
din tot ce e sub Soare
ochii rad cand ma trezesc
acum plang si iar iubesc
tot ce e sub Soare

am uitat

nesigur de tot ce-odata am stiut
si plin totusi de false ganduri mici
m-arunc in universul disparut
dar tot nu reusesc sa fug de-aici

coltul meu intunecat iar se mareste
ma invinge desi simt tot, lucid
prin ziua luminoasa iar ma urmareste
ma opreste inainte sa-l ucid

nu dorm nici in aceasta noapte
prin gandurile mele fug doar soapte
ce-ncearca a ghici ce-n urma mea
fara sa pot opri tot va urma

am uitat pe drum despre ceva
am gasit lumina undeva
este Soare undeva deasupra mea
il vad mereu in ochii altcuiva

de ce nu sta pe loc
de ce nu dispare
de ce e tot din foc
si de ce noaptea moare

am uitat de intuneric iar
dar nu am cum vreodata sa mai vad
pe el ca al meu adversar
caci iese iar in lumea mea prapad

eu

si totusi
ti-am zis
stand pe lotusi
in vis
in nimeni
sa nu crezi
prin mine
tu sa vezi
in soapte
ce ti-am spus
intr-o noapte
ce s-a dus
cu vorbe fine
te-am iubit
fara rusine
te-am mintit
fara de grai
tu al meu eu
prin tot ce-mi dai
vei fi mereu
fara de viata
trup fierbinte
o minte hoata
ce ma minte
un mic copil
voi intelepti
un prost abil
ce voi nu vreti

tot ce mi-a ramas

un timp oprit in gol
in spatiul nesfarsit
arunca-n mine spirit
cu invelis creol

inteapa pielea-mi obosita
si zambetul sfarsit
si intr-un ceas de neoprit
arata-mi lumea tainuita

arata-mi calea ce o cautam
spre ceea ce nu stiu
arata-mi ca sunt viu
ca nu doar eu visam

dar tu nu ai glas
si linistea absurda
si amintirea surda
e tot ce mi-a ramas