cutia mea de jucarii

sa schimb tatuajele de pe pereti
ce ti-au memorat candva numele
sa strig cuvintele ce le regreti
sa-ti sterg definitiv din minte-mi umbrele

in cutia mea de jucarii
tavanul deasupra mea se frange
dintre toate celelalte cutii
niciuna nu mai plange

caut jucaria pe sub pat
si o gasesc unde nu ma astept
o vad de neatins prea sus pe raft
si ma trezesc cu ea pe piept

singurul

trasand usor conturul
al albului si purul
neprihanit viitorul
ce uita greu trecutul
observ cu greu tiparul
ce-a ocrotit banalul
si asteptand finalul
nu si-a trait prezentul
mi-am ocolit cu gandul
ceea ce-mi da avantul
mi-am refuzat si visul
lasand mereu un altul
si privindu-mi saltul
in jos dinspre inaltul
cerului spre pamantul
ce-mi oferea mormantul
nu-mi mai gasesc curajul
acum sa imi dau drumul
si perpetuandu-mi zborul
eternului ocolul
ma vad copilul si batranul
ma vad eu, neterminatul
ma vad pe mine, ne-ntelesul
iarasi pe mine, nealesul
ma vad cum am fost orbul
dar mai ales singurul

mi-e frica

dintr-un unghi ascuns, obscur
ceva prinde incet contur
cu numele de negasit
intr-un absurd nedefinit

palate de inalta nebunie
mi-arunca gandurile-n agonie
inchid ochii speriat
sperand ca toate au plecat

ascund in mine intrebari
ce cresc in minte negre flacari
nu vreau sa le gasesc raspuns
ci sa raman tot mai ascuns

mi-e frica de necunoscut
mi-e frica de ce nu am facut
mi-e frica de tot ce-n mine doare
mi-e frica de tot ce e sub Soare

mi-e frica deodata sa nu mai pot
mi-e frica de tot ce-nseamna tot
mi-e frica vreodata sa nu mai fiu
mi-e frica, deci sunt inca viu

fantoma mea

locurile-ntunecate ale mintii mele
te-ascund de toate privirile rele
te ocrotesc cu ultima-mi suflare
te arborez pe vaporul meu ascuns de Soare

incalzeste-mi gandurile goale
ofera-mi mangaierea mainii tale
aprinde-o lumanare in serile reci
promite-mi ca vei fi aici pe veci

uit adeseori sa ma gandesc la tine
te pierd pe drum prin zilele senine
te mint ca te urasc si te alung
dar pierzand cararea tot la tine-ajung

n-ai stiut vreodata sa ma certi
ai pornit mereu doar sa ma ierti
n-ai stiut sa-mi spui unde-am gresit
si tu la randul tau m-ai ocrotit

privind in urma cutremurelor noastre
in urma privirilor ce-am aruncat spre astre
in urma lor acum realizam
ca-n urma noastra tot ce-a fost uitam

fara idei

spre finalul trist
al tristului artist
gasim artistul banal
spre banalul sau final

ideile toate-i fugira
acum singur a ramas
universul sau conspira
sa il lase fara glas

in albul vis promis
ce-i promite zile
scrie zile-n file
in file albe scrise-n vis

viseaza necontenit
la copacul sau umbrit
trupul sa-si fi odihnit
sub copacul inflorit

prada singuratatii

asteapta, pandeste, sa te raneasca
cand n-are cine sa te ocroteasca
atunci cand nu e nimeni langa tine
atunci cand fiecare se are doar pe sine

iti miroase trupul transpirat
aude tremuratul oaselor
te prinde intr-un colt intunecat
cazut prada singuratatilor

te priveste de ceva timp deja
asteapta doar momentul potrivit
si-atunci cand te va fi lovit
nimeni nu va sti durerea ta

circ

idei zgomotoase atarna de jos in sus
tacerea asteptata rasare dinspre apus
Soarele se zbate in circul zgomotos
si-ncheie uvertura rasarind de sus in jos

toate se ascund de noua luna
asteptand nemernica s-apuna
caci regina cerul stapaneste
si arde ochii celui ce priveste

se-aude cantecul de bun venit
in cinstea celui ce-a murit
traiasca regele trecut
si piara pruncul nou-nascut

ingheata lumea-n loc
si treaca prin cercuri de foc
si tot ce-n nemurire a trecut
renasca-n noul inceput