destine imperfecte

ea este frumoasa
micuta si sfioasa
pe loc innebuneste
oricine o priveste
pe loc te dovedeste
cuvinte cand iti creste

el este curat
mandru si inalt
ca Soare rasarit
din poveste venit
zambeste arogant
cu gandul dezarmant

ei nu se iubesc
nici nu se doresc
nu se potrivesc
totusi el o plange
totusi ea se frange
totusi vor a fi
doi inocenti copii
nici nu s-au vazut
nici n-ar fi putut
dar in insisi poarta
a celuilalt soarta
ei au destinul stabilit
pe-acest taram fagaduit
taram neprihanit

caci de fapt ei se iubesc
atat de profund
sentiment ce amandoi nutresc
dar il ascund
impreuna-ntineresc
timpul ei opresc
dar tot nu se-ntalnesc
caci in diferite zari
dar impreuna traiesc
nenumarate mari
inaltul orizont
le taie calea
cu taisul bont
curmandu-le visarea

dar ei nu asculta
tot nu se lasa
dragostea e surda
dragostea-i frumoasa
iubirea este-n suflet
iubirea se consuma
iubirea
nu cunoaste regret
sau nefericirea
iubirea e nebuna
iubirea nu dispare
ca a diminetii bruma
cand Soarele rasare
iubirea este foc vioi
in ochii celor doi
iubirea ii orbeste
in suflete le creste
iubirea se ascunde
in nevazute unde
iubirea se propaga
ramane fara vlaga
din vise se hraneste
in zori iar izbucneste
pe frunte se prelinge
pe buze ii atinge
inspre barbie curge
cu greutate fuge
pe podeaua de lemn
spre destin nedemn
e lacrima calda
ce menire are
inima sa arda
coborand la vale
pe obrazul moale
spre infinita mare
de inimi frante
de lacrimi neiubite
cazand in uitare
in ganduri obosite
scrise pe frunte
profund crestate
sub pielea ce se zbate
in carnea ce vrea
lor sa se predea
placerii cea nebuna
oricand sa se supuna
sa se lase-n voia lor
sluga patimilor
al dansului covor
sa nu duca dor
implinirii dorintelor
sa se preschimbe
in al lor nor
pe care sa se plimbe
unde sa se astepte
unde sa isi uite
lumile nedrepte
lumile marunte
norul cel adanc
sa fie al lor prunc
sa nu afle durere
sa fie-a lor putere
putere de-a iubi
de a-si fagadui
noaptea pe ascuns
iubirea cea eterna
in intuneric nepatruns
cu capul sub perna
ca se vor iubi
ca nu se vor uita
cat vor mai trai
ca nu vor lasa
nimic a-i desparti
nimic a-i departa
desi el e zenit
iar ea este nadir
el este rasarit
si la distanta unui fir
ea este apus
ea este la un pol
iar el la cel opus
si intre ei e gol
si nu se vor gasi
nu se vor intalni
si doar se vor dori
si-oricat ar incerca
ei nu se vor iubi
ei doar se vor visa