sâmbătă, 14 noiembrie 2009

in pat in sfarsit

nici nu mai stiu cand am inceput sa scriu
un urlet tacut mi se zbate in gat
ma tot tine treaz la acest ceas tarziu
imi aminteste cat sunt de urat
imi amintesc de cat sunt de prost
in hainele mele simt ca ma-nnec
ticaie ceasul din ce in ce mai anost
si-aud tot mai tare cum orele trec
nodul din gat nu vrea sa coboare
in propria camera ma simt de decor
scena sub mine vrea sa ma omoare
dar cumva simt ca si eu vreau sa mor
desigur ca mi-ar fi placut mai mult
o noapte cu tine, linistit
dar singuratatea singur ascult
acum sunt in pat in sfarsit