o minte diabolica inchisa in furtunaasteapta rand pe rand razele s-apuna
ascunde de lumina fata sa hilara
pe care cicatricile se-aduna
urme ale amintirilor din alta seara
ce nu inceteaza sa mai doara
un copil mic si nevinovat
un monstru in propriul trup incatusat
un optimist al noptii insorite
un artist de culoare speriat
un geniu cu idei tampite
un pesimist ce pe el se minte
ma consolez cu gandul ca sunt special
adorm in schimb acelasi eu banal
raman totusi de negasit
sunt nevazutul criminal
al tuturor ce le-am iubit
al tuturor ce s-au sfarsit
desi acum nu mai e posibil
sa raman eternul cel stabil
acelasi mandru criminal
acelasi ucigas abil
raman totusi pana la al meu final
acel copil ciudat cu-acel ceva special
