nenorociti si limitati sunt ochii ce-i purtamlimitate sunt cuvintele cu unii altora furam
orizontul plange a sa nemarginita rana
ce-o provocam cu negandita noastra goana
negandite sunt propriile noastre fiinte
ne aruncam legati la ochi dupa dorinte
ne injuram si-n intuneric ne-ngropam
dar nu stim de fapt de ce luptam
ne imbatam cu sete din neputinta
ne aruncam umili in suferinta
degeaba, spovedind multe pacate ne caim
caci tot printre pacate suferim
doua mii de tunuri mirosind a moarte
ne-mpart in mii de natii dezbinate
ascultam de vocea stramoseasca moarta
moarte-n care toti avem aceeasi soarta
