astept

nu stiu ce vreau dar vreau
nu vreau sa stau dar stau
nu stiu ce-mi dai dar iau

nu stiu ce vreau sa stiu
prin sufletul pustiu
esti unicul gand viu

prin moartea mea te zbati
citesti peretii mei picati
de copiii mei uitati

unul plange-n colt de frica
altul sie-si cantece dedica
altul peste altul se ridica

ingroapa-i in tacere daca poti
arunca-i in abis pe toti
omoara-i daca poti pe morti

scapa-ma de a mea soarta
asculta ruga mea desarta
fiinta mea de mult timp prea moarta

stau ascuns tacut in beci
zilnic tu pe langa mine treci
ma vezi, ma simti, dar mereu pleci

nu intelegi ce pot sa fiu
nu intelegi din ce iti scriu
ca eu de mult nu mai sunt viu

acum un secol am murit
de-atunci de viata m-am ferit
singuratatea am iubit

al vietii sens nu mai gasesc
ma-nvart prin algoritm lumesc
si numar ce urasc si ce iubesc

si vreau cumva sa va arat
ca nu dau indarat
ca merg pana la capat

si intr-o departata zi
motiv sper ca imi voi gasi
sa ma intorc printre cei vii

toti in viata suntem vinovati
in timp ce mantuirea asteptati
tot mai mult de ea va departati

ne pierdem in multele regrete
ne asteptam sa ne astepte
uitarea tuturor nedrepte

dar se vede intr-un asteptat final
sfarsitul nostru cel banal
intr-un vid universal

foc si fulgere eterne
peste noi se vor asterne
peste suflete nedemne

cei ce vor a mai trai
primii sunt ce vor muri
facandu-i loc uitarii

gandurile-n urma am lasat
de viata vie am uitat
si vietii m-am predat

astept acum finalul meu
refuz ambrozia vreunui zeu
nu cred ca voi fi aici mereu

si nici nu vreau