am uitat

nesigur de tot ce-odata am stiut
si plin totusi de false ganduri mici
m-arunc in universul disparut
dar tot nu reusesc sa fug de-aici

coltul meu intunecat iar se mareste
ma invinge desi simt tot, lucid
prin ziua luminoasa iar ma urmareste
ma opreste inainte sa-l ucid

nu dorm nici in aceasta noapte
prin gandurile mele fug doar soapte
ce-ncearca a ghici ce-n urma mea
fara sa pot opri tot va urma

am uitat pe drum despre ceva
am gasit lumina undeva
este Soare undeva deasupra mea
il vad mereu in ochii altcuiva

de ce nu sta pe loc
de ce nu dispare
de ce e tot din foc
si de ce noaptea moare

am uitat de intuneric iar
dar nu am cum vreodata sa mai vad
pe el ca al meu adversar
caci iese iar in lumea mea prapad