mii de elefanti cazuti din cerimi sparg sperantele vreodata sa mai sper
elefantul asta roz ce m-a lovit
rupe balansoarul de granit
roz si alb si verde rosu tot
de sub el ma vait ca nu mai pot
strig si zbier si plang, caci oasele ma dor
ma vad cumva privindu-ma cum mor
tancurile vin in ajutor in ei sa traga
distrugand lumea ce-odata-mi era draga
tunurile atintite catre elefantul ce ma doare
obuzele spre el zboara, dar dispare
ma trezesc din visul deviant
vad in fata rozul elefant
rupe-mi oasele si ma termina
stiu ce esti si cine e de vina
pentru visele ce mi-ai stricat
vei sfarsi de craca urii mele agatat
