sa o luam de la-nceputun suflet ce nici n-a fost vrut
un trup nevolnic nesculptat
mintea unui neadaptat
cu scepticism de toti privit
lacomul cel malnutrit
de ochii lor infometat
de rasul lor indepartat
de vise-atunci m-am agatat
si am tacut si am sperat
si v-am citit si-am inteles
ca nu am de ales
ca-n universul deraiat
sunt primul condamnat
si continui sa ma mint
suferinta sa-mi alint
stau in fata voastra drept
mintindu-va ca va accept
zambindu-va in timp ce tac
facandu-va pe plac
eu nu mai cred insa de mult
in mincinosul vostru cult
in mincinoasa voastra viata
ce lacom suflete agata
care oameni multi distruge
neauzind cum omul plange
nesimtind a sa durere
cand insasi viata piere
cand visul nevinovat
ramane dor neascultat
iar omul se inneaca-ncet
intr-un lung adanc regret
in a sa tacuta moarte
ce de vise il desparte
privesc spre voi de sus in jos
si ma consider norocos
eu dintre voi m-am inaltat
va scuip cu sange-ndurerat
v-arunc priviri nimicitoare
si ganduri acuzatoare
in era ce va va urma
va veti trezi in lumea mea
voi oameni multi si cruzi si lasi
in fata alor mei urmasi
veti ramane fara frati
fara mila judecati
va fi taramul viselor
unde oamenii nu mor
paradisul nepatat
ce odata l-am visat
dar pana atunci oftez
imi permit doar sa visez
