acum o iarna tarzietrecut-a ireversibil
anotimp teribil
ce n-are sa mai vie
dar acum, incredibil
simturile-au renascut
echilibrul instabil
in tine l-am regasit
tot ce am avut
cand m-i s-a naruit
imperiul nemuritor
acum imi revine
sunt recunoscator
sansei divine
ingerului pazitor
ce s-a nascut prin tine
am aripile scurte
iar drumul e prea lung
durerile sunt crunte
si fulgere ma frang
nu am fost facuti
pentru-aceasta lupta
dar nu ne dam batuti
caci viata ne incanta
ne incapatanam
cu ultima putere
sa ne mai amanam
ultima tacere
cu putere strangem
de tot ce e lumesc
si degeaba plangem
cand ne parasesc
iubim tot ce simtim
mereu mai mult vom cere
dar nu ne gandim
ca toate-s efemere
si ingerul meu prunc
ce astazi s-a nascut
in lupta il arunc
inspre necunoscut
aripile sale
sunt fara de pacat
ochii sai cristale
in hau intunecat
este o lumina
calauzitoare
privirea sa blajina
deloc intamplatoare
stiu ca ma priveste
al meu nepretuit
si rad copilareste
si plang nesabuit
