plin de spume
trist
trist
micul artist
in coltisorul lui
sclavul sinelui
isi construieste
dintr-un vis fragil
micul rai ce isi doreste
pentru saracul copil
chinuit de viata
ca un batran senil
cu nimic in fata
ramas fara speranta
se lupta si se zbate
se lupta si se zbate
cu greu mai da din coate
de-o raza se agata
nu vrea sa oboseasca
nu vrea sa se opreasca
carne obosita
nu vrea sa ramana
carne putrezita
de pe a sa mana
cade obosita
mana lui abila
pe panza invechita
in mintea sa fragila
schelet isi construieste
oase-nlocuieste
piele cum viseaza
alta isi picteaza
muschi puternic, greu
puterile de zeu
minte ascutita
inima-npietrita
termina de-ndata
si siesi se arata
tot nu ii convine
ceva nu este bine
tot ii mai lipseste
ceva ce isi doreste
ce nu poate avea
ii mai lipseste ea
