singurul

trasand usor conturul
al albului si purul
neprihanit viitorul
ce uita greu trecutul
observ cu greu tiparul
ce-a ocrotit banalul
si asteptand finalul
nu si-a trait prezentul
mi-am ocolit cu gandul
ceea ce-mi da avantul
mi-am refuzat si visul
lasand mereu un altul
si privindu-mi saltul
in jos dinspre inaltul
cerului spre pamantul
ce-mi oferea mormantul
nu-mi mai gasesc curajul
acum sa imi dau drumul
si perpetuandu-mi zborul
eternului ocolul
ma vad copilul si batranul
ma vad eu, neterminatul
ma vad pe mine, ne-ntelesul
iarasi pe mine, nealesul
ma vad cum am fost orbul
dar mai ales singurul