la culcare

umbra rece ma atinge
Soarele incet se stinge
nu vad niciun trecator
frunzele deasupra trec in zbor

meditatia profunda
in tacere se cufunda
cele treizeci de minute
devin parca tot mai scurte

ma ridic deodata
ma invart prin lumea toata
plutesc prin gol neterminat
gasind si infinitul limitat

ma-ntind pe patul obosit
si-mi spun cu glasul ragusit
culca-te si-n vise cazi
si uita tot ce a fost azi