in golul limitat
al capului plecat
neuroni incatusati
in uitare aruncati
umbla beti si resemnati
aceasta-mbietoare stare
este lene ce nu moare
neputinta ce nu doare
dragostea e irosita
ratiunea disparuta
viziunea-i nevazuta
vederea e incetosata
lasata pe altadata
ideea se topeste deindata
ironia cucereste
gandul ce nu mai gandeste
simtul ce nu mai sopteste
nici un simt nu mai simtim
nimic nu ne mai dorim
si in liniste murim