captiv in corpul meu cazut
privesc prin gratiile prea dese
al meu trecut de mult trecut
visand printi si printese
crezand candva ca am avut
totul pe alese
nestiind ca a-nceput
cumva sa nu-mi mai pese
inchisoarea mea apoasa
acum se prabuseste
in crestet imi apasa
pe spate ma arunca
respiratia m-i se opreste
picioarele ma lasa
viermii ma mananca
intins pe a lor masa
acum spirit eliberat
in voia vantului purtat
privesc pamantul de departe
si sclavii sai incatusati
si sperantele desarte
ale celor nepatati
dar totul s-a terminat
am scapat si am zburat