liniste va rog
caci scriu al meu prolog
in versuri trase-n foc
in ganduri ma sufoc
ma-ntind in lungi povesti
astept vestite vesti
astept si tot astept
dar tot nu ma destept.
lunga-ti mana rece
prin parul meu ce trece
fata imi acoperi
masca mea descoperi
de viata-mi povestesti
ochii imi trezesti
moartea o renegi
cand tu chiar moarte esti
vise-n fata-mi legi
din viata ma opresti
in gol ma parasesti
in plin iar ma lovesti
un pic iar ma iubesti
si iar ma pacalesti
si ochii-mi ocolesti
la plansul meu surzesti
tu durere cresti
in pante vitejesti
oricum in calde cesti
in ganduri nebunesti
oricat te straduiesti
iar sa ma cuceresti
in noptile ceresti
te prabusesti
dar te ridic
fara sa-ti cer nimic
pe piedestal te pun
viata-mi nu razbun
nu spun nimic acum
nimic nu spun...
desi ar fi cuvinte
ce fug acum prin minte
desi s-ar cuveni
a nu-ti da a trai
desi in mintea mea
chiar ai merita
nu-ti voi fi dumnezeu
nu-ti voi da somn greu
te voi salva mereu
durere-n pieptul meu
te voi iubi mereu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu