curg picaturile acestei ploi
la geam stam amandoi
privind ploaia, tacuti, uscati
o raza de lumina scapa
reflectandu-se in frunzele plouate
buzele noastre uscate
cu dulce Soare ne adapa
o conversatie din scurt taiata
ne trezeste brusc la realitate
s-au stins si frunzele uscate
si te vad in fata mea, plouata
aici in fata mea, doar noi
sa iti ating pe fata stropii
buzele sa iti apropii
sa-ti strang umerii goi
sa te ridic de mijloc
sa te apas cu greutate
lasandu-te pe spate
iubindu-ne cu foc
sa ne trezim in zbor
plini de pasiune
intr-o alta dimensiune
dormind pe un alb nor
sa ne trezim in alta lume
in care doar noi existam
in voia vantului sa ne lasam
lasand ploaia sa ne consume
incep sa se ridice aburi
iar noi incet sa disparem
desi nici noi nu vrem
suntem doar doua picaturi
dar acest moment ramane-ntiparit
in umbra norilor de azi
iar noi ca si norii nomazi
pe alta frunza ne vom fi gasit
Un comentariu:
Aproape incredibil ca esti soaresol:)
Trimiteți un comentariu