placeri trecatoare

prea multe nimcuri intr-o viata de nimic
prea putine amintiri demne de amintit
in timp ce uitarea e de neoprit
iar orizontul devine tot mai mic
si anii devin tot mai cruzi si goi
lasand in urma lor doar suferinta
lasandu-mi o neimplinita dorinta
lasandu-mi doar durere si nevoi
placerile de azi sunt efemere
dar tot ma scald in a lor minciuna
iar dupa senzatia nebuna
ramane doar durere

regrete tarzii

aruncate de-al avantului amor
cuvintele sunt cele care dor
de un strigat aruncate-n gol
impinse de acelasi vant domol
regrete suprimate ma zdrobesc
urletele aruncate ma lovesc
pacatele imi sunt in piatra scrise
sperantele raman doar pentru vise
iertarea ta ma poate izbavi
doar tu iubirea mea imi poti iubi
doar tu imi arati cum sa traiesc
aratandu-mi cum sa te iubesc
iarta-mi te rog greselile de vrei
ridica-mi din tarana ochii grei
iarta omenescul meu avant
sau lasa-mi ochii in pamant
pacatul meu este aici
de unde doar tu poti sa ma ridici
printr-un sarut doar tu poti vindeca
regretul din inima mea

vad prapad

de sute de ori blestem firea voastra umana
curiozitatea insa imi palpaie din geana
ma intreb de unde trageti voi atata ura
dar al resemnarii somn adanc ma fura
iar al vostru chip cioplit in sange
fara de lacrimi in intuneric plange
fara de patimi, fara suferinti
doar eu sunt cel ce mi-am iesit din minti
doar eu nu vad, sau poate doar eu vad
a tuturor ce-au inceput prapad

zi de zi, treapta cu treapta

nu reusesc sa acopar
cu mintea-mi tanara necoapta
ce zi de zi descopar
urcand treapta cu treapta
nu reusesc sa mai zambesc
cu fata-mi prea batrana
ce nu mai pot sa o privesc
coborandu-mi ochii in tarana

revisand cosmarul meu prea viu
ma regasesc singur si parasit
negasind niciunde sa mai fiu
sclavul meu naiv neprihanit
un punct in al meu tablou pictat
licareste fara de stapan
speranta unui suflet torturat
ce moare singur si nebun

dor de somn

somn nu exista in vise

dorm in al meu pat de cuie incinse

incinerat de a mea insomnie

patat de prea multele compromise

propria reflectie se sperie de mine

asteptand odihna ce nu mai vine

asteptand cuvinte de neuitat

dintr-un ciob de oglinda uitat

somn nu exista in al meu cosmar

culorile sterse se-amesteca iar

orbit de propriul meu negru gand

adorm cu fata-n oglinda plangand