nebunul cel fara de marginipierdut printre ale durerii pagini
nervos picteaza printre randuri
constrans de ale-ncaperii scanduri
creeaza a sa lume inedita
aduna toata viata irosita
transforma a sa realitate acra
intr-o erata vesnica si sacra
visele nu mai sunt vise
devin fapte inchegate
ideile toate promise
devin certa realitate
incerci acum sa ma aduni
de printre nebuni
ma dor acum gandurile
nu mai inteleg randurile
nu pot sa mai gandesc
durerile sa-mi amagesc
ochii ma dor
nu vad de decor
nu mai inteleg
nu pot sa ma dezleg
nimic n-am atins
dar ma simt izbit
trupu-mi e inca incins
cred ca n-am murit
incerci acum sa ma scoti
de printre morti
simt cum venele se zbat
simt cum trupul a-nviat
vad culorile curgand
din norii pictati plangand
simt cum vantul ma atinge
vad cum moartea mea se stinge
din al meu nou vis ciudat
vad al meu trup ridicat
sunt viu si simt si vad
dar vad si simt intr-un final
inevitabilul prapad
in globul de cristal
incerci acum sa ma tii
printre cei vii
