un timp oprit in gol
in spatiul nesfarsit
arunca-n mine spirit
cu invelis creol
inteapa pielea-mi obosita
si zambetul sfarsit
si intr-un ceas de neoprit
arata-mi lumea tainuita
arata-mi calea ce o cautam
spre ceea ce nu stiu
arata-mi ca sunt viu
ca nu doar eu visam
dar tu nu ai glas
si linistea absurda
si amintirea surda
e tot ce mi-a ramas