invizibil

iar in colt intunecat
cautand aer curat
de idei inghesuit
de priviri ma simt lovit

si nimeni nu poate sti
ce pot eu simti
tot ce am vazut
si tot ce am facut

si nici nu ma astept
dar o urma de regret
apare-ncet sfioasa
stand singur acasa

intrebarile apar
intrebandu-le dispar
si ramane-n locul lor
doar durerea umbrelor

ochii mari incetosati
de durere impregnati
stransi de propriul lor lichid
nevoit acum se-nchid

uita-te in alta parte
aici sunt doar vise sparte
intuneric si angoasa
si nimanui nu-i pasa

vars subit o lacrima
pentru a mea patima
pentru tot ce am pierdut
pentru timpul meu trecut

se transforma in lumina
picatura mea divina
sunt uman si simt si plang
si oasele imi frang

nu exist dar ma lovesc
n-am plecat dar ma opresc
nu am ochi dar te privesc
fara inima iubesc