in intuneric

din intuneric un zambet cald apare
ma atinge cu o dulce sarutare
trupul tremura sub pielea cea fierbinte
asteptand caldura sa-l alinte

dar un zambet nu imi e de-ajuns
trupul meu de dor este patruns
de dorul trupului ce se ascunde
si-n visele ascunse imi patrunde

te cuprind si tu ma-mbratisezi
cat de nevolnic sunt te las sa vezi
sunt speriat ca trebuie sa pleci
in timp ce eu raman aici pe veci

dar traiesc aici, atat, acum
suntem doi, doar noi pe-acelasi drum
trebuie sa prind curaj nebun
trebuie acum sa-ti spun

vreau acum, pe loc, sa te ating
cu tine setea sa imi sting
cu pielea-ti rosie sa ma-ncalzesc
in acest moment etern vreau sa traiesc

gandurile noastre se lovessc
inimile ne innebunesc
ochii mei inchisi ochi-ti privesc
toate-n jurul nostru-ncremenesc

in vene sangele se zbate
sunetul dispare-n neagra noapte
frigul in caldura se transforma
visul curge-n calea sa diforma

dar deodata tot s-a terminat
de parca noi nici n-am fi existat
dar noi in continuare ne iubim
si existam doar intr-un vis ce-l impartim

regrete

sa-mi cureti mintea de idei
sa-mi dai tot si tot sa-mi iei
cu grija sa ma linistesti
de vise sa imi povestesti

dar tu in neguri ma alungi
cu negre lacrimi tu ma plangi
ca-ti pare rau acum ma minti
ma faci sa-mi ies din minti

ne invartim in jurul unui deget
ne lovim mereu de un regret
trec, salut si iti zambesc
tu ma saluti si-ti multumesc

e ceasul prea tarziu
nu mai vreau acum sa stiu
cine tie-ti cere
sa spui la revedere

nu vreau sa-ti vad spatele
ma chinuie regretele
ma bate-acelasi singur gand
ca te voi vedea plecand

si merg acum singur pe strada
si nu e nimeni sa ma vada
si tot e un absurd intunecat
cand si ultimul prieten a plecat

efemer

mi-e frica de nou inceput
frica de necunoscut
mi-e frica sa nu ametesc
mi-e frica iar sa ma lovesc


inca o deceptie loveste
alta sansa vestejeste
alt vis cade-n intuneric
mai fac un salt puternic


si cad iar in picioare
dar sufletul ma doare
genunchii se inmoaie
incepe alta ploaie


nisipul ma inghite
odihna imi promite
fara de semn mormant
al sufletului frant

fara de scris sicriu
al sufletului viu
ce este-acest taram
pe care il uram

pielea innegreste
chipul putrezeste
sangele se scurge
tot de mine fuge


prin nisipul ce il cern
credeam ca esti etern
ca vei fi mereu
cand va fi cel mai greu


credeam ca ma ajuti
ca raul mi-l infrunti
credeam ca ma salvezi
de greu ma protejezi


credeam ca asta este
eterna mea poveste
taramul meu promis
eternul meu viu vis

dar nimic nu e real
totul e un vis banal
degeaba eu visez si sper
cand totul este efemer

invizibil

iar in colt intunecat
cautand aer curat
de idei inghesuit
de priviri ma simt lovit

si nimeni nu poate sti
ce pot eu simti
tot ce am vazut
si tot ce am facut

si nici nu ma astept
dar o urma de regret
apare-ncet sfioasa
stand singur acasa

intrebarile apar
intrebandu-le dispar
si ramane-n locul lor
doar durerea umbrelor

ochii mari incetosati
de durere impregnati
stransi de propriul lor lichid
nevoit acum se-nchid

uita-te in alta parte
aici sunt doar vise sparte
intuneric si angoasa
si nimanui nu-i pasa

vars subit o lacrima
pentru a mea patima
pentru tot ce am pierdut
pentru timpul meu trecut

se transforma in lumina
picatura mea divina
sunt uman si simt si plang
si oasele imi frang

nu exist dar ma lovesc
n-am plecat dar ma opresc
nu am ochi dar te privesc
fara inima iubesc