repere se contopesc inspre nicaieri
trecut-au mult prea multe seri
prea multe zile de ieri
a fost prea scurta ziua de ieri
e prea lunga linistea seaca
in singuratate ma ineaca
astept linistea sa treaca
si ziua de azi nu mai pleaca
nu stiu ce am, nu stiu ce-am vrut
nu inteleg nimic din cele ce-au trecut
nu inteleg de ce si unde m-am pierdut
in goale cugetari raman tacut
in seri prea-ntunecate ma caiesc
cu picaturi de vin ma spovedesc
norilor de fum incet soptesc
sunt dator intr-un final sa ma trezesc
imi privesc reflectia plangand
lacrimile pe obraz curgand
podeaua cu amintiri pictand
plang privindu-ma plangand
miercuri, 21 aprilie 2010
miercuri, 7 aprilie 2010
steluta sus pe cer
Se vad in seara asta stele
Tacut, timid privesc spre ele
Ea zburda fara sa ma vada
Lasand o argintie coada
Un drum ce nu il pot citi
Tainic felul lor de-a fi
Astazi doar cerul pot privi
Sunt mii de stele-n departare
Urcand privirea spre oricare
Sunt toate prea stralucitoare
Privesc din cand in cand pe-ascuns
Evident, nici un raspuns
Caci cerul noptii ne desparte
Exista doua lumi aparte
Rabdarea cine sa o poarte ?
Tacut, timid privesc spre ele
Ea zburda fara sa ma vada
Lasand o argintie coada
Un drum ce nu il pot citi
Tainic felul lor de-a fi
Astazi doar cerul pot privi
Sunt mii de stele-n departare
Urcand privirea spre oricare
Sunt toate prea stralucitoare
Privesc din cand in cand pe-ascuns
Evident, nici un raspuns
Caci cerul noptii ne desparte
Exista doua lumi aparte
Rabdarea cine sa o poarte ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)