pentru-a te fi iubit

intrigat
de vocea pielii tale
sunt incurcat
culori ce-mi trec prin cale
intunecat
de limitatele conditii
ma simt furat
de propriile ambitii
sunt ajutat
de o lumina blanda
sunt luminat
de Soarele ce-mi canta
extaziat
de formele ce-mi trec prin fata
aglomerat
de-atatea vieti, atata viata
am inviat
din propria mea moarte
m-am ridicat
si pus-am ochii tai deoparte
am evitat
sa te mai privessc
la ochiul tau inlacrimat
sa ma mai gandesc
iar te-am uitat
si n-o sa-mi amintesc
ca tu mi-ai dat
tot ce eu doresc
caci m-ai tradat
nu te-am putut opri
n-ai existat
decat pentru-a muri
dar ai trait
pentru-a te fi iubit

plangandu-mi soarta

straina mi se pare
acea raza de Soare
indepartata-n zare
straina si prea slaba
raza fugita-n graba

Soare-ndepartat
iar am fost uitat
in urma lasat
in paragina uscata
intr-o lume-ndepartata

intr-un colt uitat de toti
singur si pradat de hoti
intoarce-te daca mai poti
sa ma vezi plangandu-mi soarta
incercand a ma ierta

inutilitate

de fiecare data
in spuma vietii triste
in ochii fiecarei fata
sunt lucruri interzise
sunt placeri promise
sunt compromise

va scaldati in nori
va aruncati in noi
in falsi ridicati vapori
in locuri pentru doi
cand tot ce stiti voi
e sa ne luati de boi

va adoram
in singuratatea noastra
in speranta proasta
va veneram
in lumea voastra vasta
de copila mica, proasta

nu va gasesc
in intunericul adanc
folos pamantesc
nici cat pentru un prunc
decat pe nor ceresc
sa ne plimbam putin
si restul...ma abtin

noapte

trist
singur
obosit
ma simt
imi simt venele pulsand
nu-mi gasesc locul
ma sperie zgomotul
si e liniste

batut
rupt
s-a tras prea mult de mine
intr-o mie de bucati
m-am spart
intr-un singur ciob

singur
intr-o lunga incapere
fara de sfarsit
intr-un ocean intunecat
reflectia unui zambet stins
ma orbeste
si orb
socializez
de unul singur

ploaie

limitand brutul posibil
nelasand nimic flexibil
limitand orice putere
nelasand nimic sa spere
ma inchid in negre umbre
ma afund in timpuri sumbre
cu miscari foarte atente
imi trezesc dureri latente
ma innec tot mai abil
in abis neverosimil

ma trezeste-o palma uda
palma rece, grea si cruda
picaturi de ploaie-acida
pe obraji, nestapanita
ploaia lacrimilor mele
lacrimi ridicate-n stele
ploaia gandurilor moarte
si sperantelor desarte

incipit

inceput-am sa-ti recit
luand-o cu finalul, invers
punand in fiecare vers
cat sunt eu de fericit

desi penelu-mi e tocit

inceput subtire-n soapta
fara cap si fara coada
fara cineva sa-mi vada
gandul transformat in fapta

desi gandu-i spada rupta

inceput-am prea subit
nestiind unde m-avant
fara favorabil vant
realizez ca m-am sfarsit

desi nici n-am pornit

satul

satul de munca
prea obositoare
un sicriu imi arunca
priviri seducatoare

satui sa rabdam
rabdare nesfarsita
avem curaj sa speram
o raza fagaduita

satui de munca
si rabdare nesfarsita
un pat ne arunca
o raza placuta

satul de minciuni
nu mai cred in soapte
sau amare promisiuni
nici macar in fapte

fapte-n interese
toate-acum sunt false
cum sa imi mai pese
cand toate-s pacatoase

cum sa mai ascult
cum anuntati festinul
cand voi de demult
mi-ati distrus destinul

cand v-ati asumat
propria-mi vointa
cand voi mi-ati furat
intreaga-mi fiinta

a chance

purpose of dreaming
useless feeling
no sence in believing
i'm glad you are leaving
my body that's bleeding
i now have a chance of healing

i now have a chance
to sit down and glance
at the forgotten romance
at the forgotten love story
look at all the glory
that's now history

we now have a chance
to make better plans
to make better calls
before it all falls
again and again
like it did back then

eu, prizonierul tau

o cusca goala
unde-a fost odata
privirea mea domoala
ce zace-acum uitata
orbita de grea boala
in centru sagetata

o cusca rece
cu gratii mult prea multe
nimeni sa ma dezlege
nimeni sa m-asculte
nici timpul care trece
nu vrea sa ma ajute

o cusca stramta
cu paznic nemilos
cu gratii ce se-nfrupta
din pielea mea, din os
din libertatea scurta
din tot ce stiu c-a fost

o cusca dezmembrata
eliberat de rau
privesc spre ea, stricata
privesc al meu calau
in ea am stat odata
eu, prizonierul tau

lacrimi ratacite

plansete amare
dispar in zare
sunetul dispare
in linistea ce doare

in tarmul tarii tale
iesind din tulburata mare
valurile se sparg goale
lovind din ce in ce mai tare

lovind din ce in ce mai des
zgomotos pana la Soare
necunoscand de unde ies
plansetele-amare

plang si ele zgomotos
plang fara oprire
plangem toti fara folos
plangem in nestire

si totusi

si totusi
as vrea sa ma astepte si pe mine
cineva, aruncand priviri blajine
si totusi
in pustiul de pustiuri pustiite
gasesc doar picaturi de ura azvarlite
si totusi
in negrul meu gol fortificat
gasesti doar abis intunecat
si totusi
rarele momente fericite
de negre sumbre ganduri sunt gonite
si totusi
pana voi fi fost descalecat
mai am multe inca de clarificat
si totusi
calcand moderne meleaguri citadine
ma caut deznadajduit printre ruine
si totusi
inainte ca lunga, trista mea zi sa se termine
as vrea sa ma astepte si pe mine

suflete scapate

suflete scapate
din lanturi fermecate
se-nghesuie toate
in singuratate

se cauta degeaba
graba strica treaba
grabite-n cautare
nu-si mai gasesc scapare

nu se mai gasesc
nici in vis ceresc
nici nu-si inchipuiesc
ca se amagesc

nici nu stiau
ca nu se cautau
ca-n gol se avantau
ca doar se departau

ca au fost aproape
si s-au lasat sa scape
si-acum cu telescoape
ei cauta agape

pe curand

in jur doar liniste
sunetul calatoreste
se propaga miseleste
la ureche iti sopteste

ce spune se-adevereste
timpul in loc se opreste
frica-n tine-adaposteste
ratiunea-ti atipeste

in gol iarasi loveste
in mine nimereste
in minte se opreste
in mine izbucneste
si urla nebuneste

in surdina crescand
arde-n foc plapand
sufletu-mi arzand
si rebelu-mi gand

sunetul ma oboseste
lumina ma orbeste
orbecai prin timp plangand
si spun iar "pe curand"

merit ceva mai bun (sui generis)

din floare-n floare
vrea sa zboare
dar il doare
caci aripi el nu are

caci este blestemat
de sol este legat
de vis hipnotizat
si de zei uitat

cand te trec fiori
uita deci de flori
tu nu poti sa zbori
uita pana mori

uita de iubire
caci la absolvire
n-ai decat nefericire
si dezamagire

meriti mult mai mult
eu cel ce rezult
din visul meu ocult
dar vise nu ascult
in vise doar exult
dar merit mult mai mult

merit mai mult vis
nu vreau compromis
vreau ceva ce-i nepermis
vreau ceva de nedescris
vreau din dulcele-mi abis
sa-mi dea ce-mi e promis
nu stiu ce este precis
stiu doar ca este sui generis